27.02.2015 00:19
Mitele electorale, la mintea cocoșului
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Nu aveam nicio îndoială că mai bine mai târziu decât niciodată vor apărea în comunicatele DNA și îndelung așteptatele pasaje despre banii negri manipulați electoral de marii, tarii și barbarii lideri politici. Nuțica zice bine când le-o zice că nimic din ce făceau ei nu-i era nici ei străin și că, filosofic vorbind, problema nu mai era dacă, ci când îi va prinde. Pe toți!
Că-i prinde așa de târziu, abia după ce au tăvălit Democrația ca pe-o târfă jegoasă în colbul campaniilor electorale și i-au cumpărat voturile la drumul mare, pe marginea șanțului, nu mai este doar vina mituitorilor politici, ci și a instituțiilor statului (ce pompos sună) care i-au lăsat să-și facă mendrele. La așa servicii, se prea poate ca și ele să se aleagă cu ceva tinichele în coadă. Acușica, de când curg în șiroaie zoaiele despre mitele electorale, din denunțurile interlopilor a căror „conștiință” a trecut puțin prin arestul preventiv cu WC turcesc, apar și reacțiile jucat candide ale celor pârâți la DNA. Cum era de așteptat, ei se declară victime ale unor delatori ordinari și trădători nerecunoscători care vor să-și scape pielea, băgând-o la saramură pe cea a animalelor politice purtătoare de gulere albe și manipulatoare de bani negri. „Probe, probe, nu sunt probe!”, urlă ele în jungla penală, declarându-se neștiutoare într-ale jafului pe care l-au practicat mai bine de un deceniu, sub înaltul patronaj prezidențial al lui Capo di tutti capi.
Chiar așa, toată lumea cască ochii prin ziare și-n televizoare și (să vezi și să nu crezi!) constată cu stupoare că nu există (vestitele altădată!) stenograme ale convorbirilor telefonice, la așa cutremurătoare dosare penale în care mitele sunt cât bugetele unor comunități locale mai răsărite. De ce oare? Ei, de ce! „E la mintea cocoșului”, cum a declarat într-un interviu savuros unul dintre manipulatorii „democrați” de bani negri care e-n găleată acum, după ce a portocalizat cu ai lui până la demență și județul Dâmbovița. Cică la ei, la partide (că ăștia au trecut prin mai multe și zic că toate-s la fel!), se obișnuia să vină unii cu sacoșele, cu gențile de voiaj, cu sacii doldora de parale penale. Dar ei, lideri „onești” și mai ales foarte „democrați”, nu și nu, că nu pun mâna pe banii negri, ci doar pe ăia spălați.
Așa că-i trimiteau cu forța pe mituitori la casierie. Ăia care refuzau să predea banii pe documente oficiale, își abandonau sacoșele prin birourile „oneștilor”, mulțumindu-se și cu o „chitanță de vorbă”. Nu plecau totuși chiar cu mâinile goale de la întâlnire, ci cu promisiunea că vor fi „aspru pedepsiți” pe viitor cu niscaiva contracte faraonice de la buget. Dar nici alea nu scăpau de zeciuiala obligatorie, așa cum aveam să aflăm din recentele denunțuri și autodenunțuri ale complicilor care nu se mai dau duși din birourile DNA. Ce să mai vorbim, e daravelă mare! Și-o să fie și mai mare de când cucurigărește Cocoș, pe gardurile justiției independente, cântându-le procurorilor, în scris, cine- unde-când-cum și de ce a încasat zeci de milioane de euro pentru mitele date și luate în campaniile electorale.
Cică trezorierii țineau o evidență dublă ca să nu încurce în ele sacoșele pentru Monitorul Oficial, cu alea pentru dormitorul prezidențial. Dar asta, dacă-i întrebi, n-ar recunoaște-o niciunii de bunăvoie și nesiliți de arestul preventiv. Aici le dau dreptate, pe bune. Păi nu tu un „frangrant”, nu tu câteva stenograme, nu tu alte probe audio-video în epoca jafului penal instituțional, atât de monitorizat cu tehnici avansate când a fost vorba de alții. Acu’ ceați vrea? Vorba unuia dintre ei „Ce, am față de prost ca să recunosc? E la mintea cocoșului…”.
O fi vrut să spună „democratul” ăsta că procurorii au dat „în mintea Cocoșului”? Sau te pomene ști că DNA aplică jurisprudența în materie de telepatie și, cu chiu cu vai, încearcă și bieții procurori din răsputeri (aoleu, am zis puteri?) să reconstituie din denunțuri ceea ce grupările de crimă organizată politico-mioritic s-au străduit să fie jaful național perfect. Asta-mi pare mai degrabă… la mintea cocoșului!