12.11.2021 00:11

Mihai Șerbănescu – pictorul în permanentă stare de neliniște creatoare

Mihai Șerbănescu – pictorul în permanentă stare de neliniște creatoare
Galerie foto

Deunăzi, mânat de fireasca-mi curiozitate, și intelectuală, și de gazetar, am trecut pragul unicei și generoasei galerii târgoviștene Framing Art (N.B. Păcat că fosta „Galerie Albă” din centrul orașului, construită înainte de 1990 cu destinație precisă, aceea de a fi gazda unor expoziții de artă plastică, a devenit, în aceste vremuri de rătăciri în van... sediu de partid. Absurd, nu?).

Am zăbovit, preț de vreun ceas, în acea galerie, plimbându-mi privirile cu răbdarea și cu interesul cronicarului de artă, pe picturile lui Mihai Șerbănescu, unul dintre remarcabilii artiști ai șevaletului din această contemporaneitate românească atât de neliniștitoare nu numai pentru „omul comun”, dar și pentru omul de artă confruntat, volens-nolens, cu această realitate. Căci, neliniștea vremurilor acutizează neliniștea creatoare, ontologică, a artistului autentic, determinându-l, uneori, să se refugieze în arta sa, căutând să-și transceadă vremea prin autodepășire.

Este exact ceea ce a propus, ca mesaj existențial pictural, Mihai Șerbănescu în expoziția sa de la Framing Art. O expoziție care a pus în evidență certa eludare a unei capcane în care cad frecvent și cei mai talentați creatori de artă: manierismul rutinier. Mihai Șerbănescu lucrează în mai multe registre, de la reprezentarea clasică, dar cu inserții impresioniste, la un suprarealism bine temperat, exprimat în cele câteva tablouri înfățișând „pietrele însuflețite”. Există la Mihai Șerbănescu și un spectacular mixaj expresionist-suprarealist detectabil, de pildă, în (așa le-am perceput în propria viziune) bisericile „zidite” din aer-zare-mare, ori picăturile de ploaie într-un peisaj evanescent, cromatica populației fiind una muzical poematică.

Cu siguranță, Mihai Șerbănescu este, în sensul autodepășirii sinelui artistic, un adept al convergențelor curentelor, generând, astfel, mesaje mesaje metapicturale pe trendul unei postmodernități, anunțând o alt fel de semiotică a șevaletului și paletei de culori. Mihai Șerbănescu este, deci, un cutezător novator extrem de motivat, ceea ce îi conferă statusul unui artist plastic de excepție în contextul culturii românești de azi și de mâine.

 

 

George Coandă