26.06.2020 00:16

Meditaţie la Duminica a-IIIa după Pogorârea Sfântului Duh

Despre grijile vieţii

Dragi cititori, după învăţătura Bisericii, Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi ci şi purtătorul de grijă. Aşa cum noi purtăm de grijă copiilor noştri sau celor dragi, sau lucrurilor pe care le avem, tot aşa ne poartă de grijă bunul Dumnezeu. Dar cu toate acestea cred că nu este om care, de-a lungul vieţii sale, să nu fi fost, la un moment dat, împovărat de griji. Grija îl apasă şi pe cel ce se gândeşte la ce va mânca mâine sau cu ce-şi va plăti rata la bancă, dar şi pe filosoful care găseşte că fiinţa omului este una definită de îngrijorare (de aceea se şi vorbeşte, după Heidegger, despre omul-grijă). Grijile ajung să ne copleşească cu totul şi toată energia noastră, toată viaţa noastră o investim în îngrijorările noastre. Oricât de bogaţi am fi, oricât de bine am fi poziţionaţi social, oricât de multă ştiinţă am avea, tot avem griji. Pentru unii ca aceştia, pentru fiecare dintre noi, de fapt, Mântuitorul are un cuvânt cuprins în pericopa evanghelică intitulată „despre grijile vieţii”. Evident, în cuvântul Său despre griji, Mântuitorul nu spune să nu facem nimic: nu spune să nu munceşti, nu spune să nu mergi la şcoală, nu spune să nu încerci să îţi faci datoria acolo unde eşti – „cine nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 10), – ci spune să nu ne îngrijorăm pentru asta, să nu devină o obsesie asta, să nu devină grija noastră principală. Să nu ne lăsăm împovăraţi de aceste preocupări, ci să le facem pe toate cu nădejde că Dumnezeu este Cel care ni le dă pe toate. Cel mai adesea, noi ne închipuim că pe toate le obţinem cu puterile noastre omeneşti, prin râvna noastră, prin munca noastră. Uităm că pe toate le-am primit şi le primim din mâna lui Dumnezeu. Uităm că însuşi trupul nostru, însăşi viaţa noastră sunt primite de la Dumnezeu. Şi atunci Hristos ne spune: dacă Eu ţi-am dat viaţa, ţiam dat un trup, oare nu-ţi voi da şi hrană, şi îmbrăcăminte pentru acest trup? Ce-i mai de preţ: trupul sau îmbrăcămintea? Viaţa sau hrana? Pentru orice om cu judecată sănătoasă e limpede că cine are bunătatea de a le dărui pe cele mai de preţ, le va oferi şi pe cele mărunte. Concluzia Evangheliei acestei Duminici este că Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că trebuie să dăm prioritate sau întâietate vieţii spirituale şi libertăţii noastre sufleteşti pentru a nu fi înrobiţi de grijile pentru bunurile materiale. În stresul alergăturii cotidiene, în vederea câştigării celor absolut necesare vieţii, suntem atenţionaţi de Hristos să nu pierdem din vedere că Cineva veghează totuşi deasupra noastră. Suntem, aşadar, anunţaţi că Dumnezeu poartă încă grijă de noi toţi, în toate împrejurările vieţii, de la naştere şi până la moarte, şi ni se cere să avem credinţă că tot ce ni se întâmplă în viaţă, bun sau mai puţin bun, nu este cu totul întâmplător. Se pot întâlni adesea în viaţă destui oameni care şi-au câştigat şi consolidat credinţa, mai mult datorită necazurilor şi încercărilor vieţii, decât din avantajele ori binecuvântările acesteia. Nu de puţine ori, Dumnezeu Îşi descoperă pronia Sa, evident, pentru cel care are ochi să o vadă, chiar prin lucrurile mici, aparent insignifiante, dar cu urmări majore pentru întreaga viaţă

Preot Dinulescu Ioan Ciprian

Parohia Petreşti