08.03.2019 00:21

Mănăstirea Dealu, vatră a culturii şi unităţii româneşti

Galerie foto

ŞTEFAN KHALIL

În judeţul Dâmboviţa, în general şi în Târgovişte, în mod special, istoria bisericilor şi mănăstirilor creştin-ortodoxe a început în urmă cu sute de ani, multe dintre ele fiind monumente istorice de secol XVII, XVI şi chiar XV, având o tradiţie extrem de bogată. De altfel, Târgoviştea este oraşul cu cele mai multe biserici raportat la numărul de locuitori.

De aceea, redacţia ziarului „Jurnal de Dâmboviţa” s-a gândit să ofere cititorilor ei şansa de a cunoaşte mai bine povestea celor mai importante lăcaşuri de cult din judeţul nostru. În primul material al acestei serii, o să vorbim despre arhicunoscuta Mănăstire Dealu. Aşezată la nord-est de oraşul Târgovişte, pe Dealul Voievozilor, mănăstirea Dealu este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din judeţul nostru. Potrivit primului document ce-i atestă existenţa, aceasta a fost construită în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418). În secolul al XV-lea, notorietatea mănăstirii a început să crească, după cum atestă documente din acea perioadă, cum ar fi danii ale lui Vladislav al IIlea şi Radu cel Frumos. Biserica a fost reabilitată, în perioada 1499 şi 1501, în timpul domniei lui Radu cel Mare (1495-1508), fiind cea mai cunoscută ctitorie a voievodului. În anii următori, la Mănăstirea Dealu a fost înfiinţată prima tiparniţă din spaţiul românesc şi chiar din cel sud-est european. Activitatea tipografică era coordonată de ieromonahul Macarie, un călugăr sârb care învăţase meşteşugul tiparului la Veneţia, fiind totodată ucenicul Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul ţării Româneşti. Tipărirea Liturghierului – prima carte în limba slavonă de pe teritoriul românesc (1508), apoi a Octoihului (1510) şi a Tetraevanghelarului (1512) au reprezentat trei evenimente editoriale de covârşitoare însemnătate pentru dezvoltarea culturii şi a spiritualităţii româneşti. La sfârşitul acelui veac, mai exact în anul 1595, când Târgoviştea se afla în război şi trupele otomane invadaseră oraşul, mănăstirea a reuşit, prin minune dumnezeiască, să scape de atacurile turcilor. În anul 1601, a fost adus la Mănăstirea Dealu capul lui Mihai Voievod Viteazul, aflându-şi odihna în partea dreaptă a pronaosului bisericii. De altfel, Mănăstirea Dealu este cea mai mare necropolă domnească de pe teritorul ţării Româneşti, fiind înmormântaţi aici domnitorii Vladislav al II-lea (1447-1456), Radu cel Mare (1495-1508), Vlad cel Tânăr (1510-1512), Radu-Bădica (1517-1520),Vlad Înecatul (1530-1532), Pătraşcu cel Bun (1554-1557). În iarna anului 1610, trupele lui Gabriel Bathory au atacat biserica şi i-au provocat pagube însemnate. Mănăstirea a zăcut în ruină mulţi ani, până la venirea pe tronul ţării Româneşti a domnitorului Matei Basarab (1632-1654), în timpul căruia lăcaşul de cult de pe Dealul Voievozilor avea să cunoască una dintre cele mai prospere perioade din istoria sa, iar tipografia avea să devină un important centru de activitate cărturească. La sfârşitul secolului al XVII-lea, Mănăstirea Dealu a trecut printr-un nou moment de cumpănă, fiind jefuită de trupele generalului austriac Heissler. În anul 1713, domnitorul Constantin Brâncoveanu a reabilitat lăcaşul de cult, lucrările ample cuprinzând refacerea acoperişului şi a picturii bisericii. Biserica avea să cunoască din nou o perioadă nefastă în anul 1738, când a avut loc războiul dintre otomani şi austrieci, iar mănăstirea a fost din nou jefuită. Însă nu doar războaiele au încercat greu acest aşezământ monahal, ci şi cele două cutremure din 1802 şi 1838, care au adus-o în pragul de a redeveni o ruină. Gheorghe Bibescu (1843-1848), fiind impresionat de starea în care se afla lăcaşul de cult, l-a renovat, pentru a-i reda strălucirea. În perioada anilor 1879 şi 1883, mănăstirea a funcţionat ca şcoală divizionară de ofiţeri, iar în anul 1912 a fost transformată în liceu militar, cu titulatura „Nicolae Filipescu”, fiind considerată una dintre cele mai bune unităţi de învăţământ din ţară şi funcţionând ca liceu până în 1940, anul în care printre absolvenţi s-a aflat chiar Regele Mihai I. Însă, chiar în acel an, a avut loc un puternic cutremur, în urma căruia mânăstirea a ajuns din nou în paragină. Refacerea ei din temelie s-a petrecut în anul 1953, prin lucrarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Justinian. Alte lucrări ample şi deosebit de importante au avut loc în perioada anilor 2000-2016, la iniţiativa şi sub îndrumarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon, fiind consolidat şi restaurat întregul ansamblu arhitectonic, a bisericii şi a chiliilor, şi, totodată, fiind reamenajat complet muzeul mănăstirii, în anul 2014.Dintre evenimentele emblematice recente, amintim că, în anul 2001, la jumătate de mileniu de la sfinţirea lăcaşului de cult, a avut loc, cu binecuvântarea şi concursul larg din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, o ceremonie impresionantă, a reconcilierii naţionale, la care au participat fostul suveran al României – M.S. Regele Mihai I, preşedintele ţării - Ion Iliescu şi fostul şef de stat Emil Constantinescu. Totodată, la 20 octombrie 2016, a avut loc, la Mănăstirea Dealu, inaugurarea Bustului Ieromonahului Macarie, monumentul reprezentând o donaţie din partea statului Muntenegru, prin grija Ministrul Culturii muntenegrean, Branislav Micunovic. O altă piatră de hotar în istoria aşezământului monahal din Dealul Voievozilor a fost aşezată chiar anul trecut, la 10 iunie 2018, odată cu încheierea amplelor lucrări de reabilitare şi cu resfinţirea bisericii, la iniţiativa şi cu implicarea Înaltpreasfinţiei Sale Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei.