08.11.2019 00:20

Mănăstirea Cobia, lăcaș al legendelor

Mănăstirea Cobia, lăcaș al legendelor
Galerie foto

ȘTEFAN KHALIL


În periplul nostru gazetăresc printre bijuteriile patrimoniului spiritual dâmbovițean, astăzi facem o oprire la Mănăstirea Cobia, din comuna cu același nume, satul Mănăstire, situată la 6 km de Găești. Aceasta mai este cunoscută sun numele de…,,Colțul de rai din apropierea Găeștului’’. Mănăstirea a fost construită între anii 1571 – 1572, de Badea Boloșin Stolnicul și poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Aceasta a fost ridicată, de altfel, în timpul domniei lui Alexandru Voievod. Sfântul lăcaș a fost pus la grele încercări de foarte multe ori în istoria sa, iar din această cauză a suferit numeroase transformări. Sunt mulți care spun că există mai multe asemănări între Mănăstirea Cobia și cea de la Curtea de Argeș. Cea de la Cobia a fost construită la 50 de ani distanță de legendara operă a meșterului Manole. La aproape un veac de la ridicarea sa, biserica a ajuns în stare de paragină, dar în anul 1860, biserica a fost reparată de Pârvu Cantacuzino. În perioada anilor 1723 – 1724, colții bisericii s-au prăbușit, iar în anul 1752 a fost închinată fundației filotime de la Pantelimon. Eforia spitalelor este cea care se ocupă de biserică în secolul XIX-lea, care a intervenit cu reparații în anii 1802, 1830 și 1838. Acoperișul este și acesta refăcut în anul 1843, contribuind și eforia, precum și casele egumenești construite pe becurile boltite, vechi, ce se aflau la sud-vest de biserică. Un cutremur puternic din anul 1833 afectează foarte grav biserica, iar turla mare a naosului este surpată, antrenând și o parte din zidurile altarului. Eforia este cea care se implică din nou, iar turla din lemn este reparată și este una mai groasă decât cea originală. De asemenea, zidurile sunt reparate și se construiește catapeteasma din zid, așa cum vedem și astăzi. În anii ’30 ai secolului XX, sub coordonarea arhitectului Horia Teodoru, are loc o nouă restaurare. Următorul proces de reabilitare este demarat de Comisia Monumentelor Istorice, în anul 1938. Există o legendă care spune că Mihai Viteazul ar fi dăruit un clopot mănăstirii Cobia, acesta aflându-se o scurtă perioadă pe valea Cobiei, în urma luptelor de la Giurgiu – Călugăreni. Se spune că în timpul celui de-al doilea Război Mondial, clopotul ar fi fost luat de nemțiși de atunci nu se mai știe nimic despre el. Potrivit dovezilor găsite de către arheologi, în urma unor săpături au fost găsite niște cuptoare de cărămidă din care s-au făcut și cele cu care s-a ridicat biserica. Cu toate acestea, în urma izvoarelor istorice regăsite, cărămida ar fi fost adusă din Italia pentru construcția acestei biserici, însă este mai puțin probabil să se fi întâmplat așa. Biserica are ușile originale la muzeul din Sinaia. Pe acestea se poate vedea destul de ușor silueta bisericii așa cum a fost inițial construită de Badea Boloșin. La intrarea în sfântul lăcaș de cult, există o pisanie ce a fost tradusă de cunoscutul istoric Nicolae Iorga. ,,Sa zidit acest cinstit și dumnezeiesc hram întru rugăciunea și lauda celui între sfinți, părintele nostru, arhiepiscopul Mirei Lichiei, Nicolae, făcătorul de minuni, și s-a zidit în numele binecinstitorului de Hristos iubitorului Domnului nostru, Io Alexandu Voevod, și a fost supt Vlădica chir Eftimie, și s-a început în luna iulie 13 zile și s-a săvârșit în luna …zile, în anul 7080 de la facerea lumii (1572 de la nașterea mântuitorului Iisus Hristos).