21.11.2014 00:20
Maica Domnului, ocrotitoarea creștinilor
Galerie foto
Pe 21 noiembrie, Biserica noastră sărbătorește intrarea Maicii Domnului în Biserică, adică momentul când este dăruită unei vieți sfinte care se desfășura în cadrul religios ce avea în centru Templul din Ierusalim. Pentru a înțelege mai bine rolul său în viața noastră duhovnicească și relația care există între ea, ca mamă a Domnului Hristos, și El, ca Fiul al său, dar și ca Dumnezeu al tuturor, vom ilustra două episoade ce sperăm să argumenteze aceste realități.
În primul rând, în Evanghelia Sfântului Apostol Ioan, ne este istorisită prima minune pe care o înfăptuiește Domnul nostru Iisus Hristos, cu prilejul participării la o nuntă din localitatea Cana din ținutul Galileii. Știm cu toții că Mântuitorul transformă apa în vin, când cei de la nuntă constată că nu le este de ajuns. Sfântul Apostol Ioan ne relatează că „sfârșindu-se vinul, a zis Mama lui Iisus către El: nu mai au vin” (Ioan 2, 3). Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă delicatețea și bunul simț cu care Maica Domnului înaintează o rugăminte către Fiul său și Dumnezeu. Cu alte cuvinte, putem interpreta astfel: „Eu știu că Tu ești Dumnezeu și pe toate le cunoști dar, dacă vrei, dacă e timpul, dacă este spre folosul lor, fă-le o minune și ajută-i în această problemă care s-a ivit chiar la acest moment important”.
Deși aparent Mântuitorul dă impresia că ar refuza să îi ajute, pe motiv că ceasul Său n-a venit încă, adică ei nu cred în El, după cum ne ajută să înțelegem aceste cuvinte Sfântul Ioan Gură de Aur, Maica Domnului le spune celor care serveau la nuntă: „Să faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5). Și astfel, Domnul Hristos face minunea de a transforma apa în vin și nuntașii s-au mirat afirmând: „Orice om pune întâi la nuntă vinul cel bun și când se amețesc pune pe cel mai slab, dar voi ați ținut vinul cel bun până acum” (Ioan 2, 10). Observăm aici rolul pe care l-a avut Mama lui Iisus în înfăptuirea minunii.
Observăm că ea cunoaște inima plină de bunătate și iubire a Fiului ei. În al doilea rând, medităm la alt lucru ce ne vorbește despre Maica Domnului și despre legătura dintre ea și Domnul Hristos. În icoana unde este prezentată Adormirea Maicii Domnului, vedem pe Domnul Iisus primind-o în brațele Lui, reprezentat de un prunc înfășat. Dacă Mântuitorul a fost îngrijit și protejat atunci când era copil de Maica Domnului, iată că acum, când ea trece prin moarte, El Însuși Se coboară să o primească, inversând purtarea Lui ca prunc în brațele ei. Iubirea Lui față de ea este tot atât de afectuoasă ca și iubirea ei față de El. În persoana ei a simțit și simte Iisus cel mai mult iubirea omenească față de El și în afecțiunea Lui față de ea se include o afecțiune față de om, în general, față de mamele umane și de iubirea lor pentru fiii lor.
În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni; iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte și culminantă, concentrându-se într-o inimă de mamă și manifestându-se prin ea. Dumnezeu cel întrupat ține seama de această inimă a Mamei, care a devenit Maica noastră, pentru că e Maica Lui. Ea e darul cel mai de preț făcut lui Dumnezeu de către umanitate, dar un dar prin care Dumnezeu ne răsplătește cu nenumăratele Sale daruri.
preot Denis Lupoiu, Parohia Moroeni I