28.10.2016 00:19

Lovitura prusacă

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Pe zice trece, Domnia Sa, preşedintele României, Klaus Werner Iohannis, se trezeşte din muţenia-i proverbială şi o ia pe urmele lui Traian Băsescu. Adică, devine preşedinte jucător. Am impresia însă mai insidios decât predecesorul său. Şi mai am o impresie, că, zgâlţâit bine de Berlin şi de Bruxelles, are de dus la îndeplinire o agendă de scoatere pe tuşă a României, şi, ca atare, trebuie păstrat la conducerea guvernului, mort-copt, Dacian Julien Cioloş, şi partidul liberal năpârlit să fie tancul său personal cu care să desăvârşească opera de nimicire a acestei ţări. În consecinţă, a ieşit la bătaie.

Şi a administrat, zilele trecute, o adevărată lovitură prusacă – că-i doar neamţ, nu-i aşa – împotriva adversarilor săi. A declarat sus şi tare să se-audă-n fund de zare că după alegeri, indiferent de rezultat, nu va numi pe post de prim-ministru niciun politician cu condamnare penală sau cu dosar în cercetare penală la DNA, ori trimis în faţa instanţei de judecată. Pentru cine nu se prinde încotro bate, pe fondul problemei are dreptate. Doar că, pentru cine beneficiază de un ascuţit spirit de observaţie şi este atent la nuanţe şi la spiritul şi litera Constituţiei României are a constat următoarele: nu toate condamnările penale, cu deosebire cele cu suspendare, sunt însoţite de interdicţii, cum ar fi ocuparea unor funcţii publice (cazul Liviu Drganea); până la judecare, cei trimiţi în faţa instanţei se bucură de prezumţia de nevinovăţie (cazurile Victor Ponta şi Călin Popescu Tăriceanu); preşedintele nu este deasupra Constituţiei, este, deci, obligat să o respecte, altminteri există pericolul instalării dictaturii. Prin, cum i-am zis, lovitura teutonică, vizându-i pe cei mai sus numiţi, PSD şi ALDE, domnul Klaus Werner Iohannis se situează în afara Constituţie. Iar lovitura sa este una care-l descalifică. Mai bine ar fi să se retragă în proverbiala sa tăcere. Ar fi un gest de inteligenţă politică. Şi dacă îşi doreşte să rămână în istorie, ar fi bine pentru sine să respecte voinţa poporului român exprimată democratic la vot. Sau poate nu vrea şi atunci n-ai ce-i face. Şi pace!