23.04.2014 08:19
Lacrimi de Paște
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Sărbătorile pascale au trecut, dar lacrimile vărsate în aceste zile nu s-au uscat. Continuă să curgă din ochii românilor pe trupul țării, biciuit de păcate grele. Stihiile s-au răzbunat de la atâta corupție și, dacă justiția pământeană i-a lăsat nepedepsiți pe cei care se fac vinovați de măcelul pădurilor, iată că justiția divină nu o face, revărsându-și sentințele prin tot felul de calamități.
Vor înțelege oare românii și cei cărora le place să li se zică „autorități” aceste sentințe și lecții divine, care cad neîncetat din înaltul cerului? Vor fi ele în stare să ne întoarcă pe toți cu fața spre Dumnezeu și să ne plângem păcatele cu lacrimile fierbinți ale pocăinței? Ar fi cazul să o facem mai mult ca oricând și să înlăturăm orice urmă de ipocrizie și de formalism din gesturile și atitudinile noastre, fiindcă și stihiile dezlănțuite ne-o cer.
{GOOGLE_AD_BOX1}
Mie-mi pare un avertisment divin ceea ce s-a întâmplat în aceste sfinte zile ale Paștelui, când ploile torențiale s-au revărsat peste România cu mânie prevestitoare de rele și mai mari. Iar puhoaiele au inundat sate întregi, transformând ulițele lor în albiile pâraielor scoase pe nedrept din matca lor istorică.
I-am văzut pe mulți jelindu-și munca de o viață, luată de ape, taman în sâmbăta Paștelui. M-au impresionat lacrimile lor de durere, dar și determinarea cu care credincioșii dâmbovițeni din Răscăeți, de exemplu, au înfruntat viitura, ducându-se, cu mic cu mare, și ajutându-se unii pe alții pentru a ajunge la Slujba Învierii.
Și, minune Dumnezeiască, puhoaiele s-au retras de lângă Sfânta Biserică și astfel credincioșii au putut să ia Lumină și să stea la Liturghie. Am văzut, bineînțeles, și autoritățile pornite în cizme de cauciuc prin satele inundate, promițând îndiguiri, ajutoare pentru sinistrați și tot felul de măsuri guvernamentale, binevenite de altfel, care însă nu vor cârpi decât parțial efectele dezastrului, dar nu vor trata și cauzele acestuia.
Una dintre aceste cauze este jaful din codri la drumul mare, ca-n codru, cum spun românii. Dar care codri? Codrii care au dispărut sub joagărele traficanților de păduri, cei de pe urma cărora munții și dealurile au chelit de podoaba lor silvică protectoare? Autoritățile sunt oarbe sau doar complice la acest dezastru ecologic care bagă periodic sub ape zone mari din România și-i transformă pe români într-un popor de sinistrați?
Pagubele sunt uriașe și nici o măsură guvernamentală nu le poate acoperi, deși am văzut că autoritățile, cu puterile lor omenești și cu banii noștri, ai tuturor, sunt implicate în limitarea efectelor dezastrului, dacă ar fi să ne luăm fie și după ce ni se arată la televizor. Dar parcă poți să te pui cu mânia divină când aceasta este hotărâtă să-i trezească din somnul rațiunii pe aleșii națiunii și pe votanții lor?
Că și votanții, să mă iertați că nu vreau să fiu populistă, au partea lor de vină dacă apele le iau țara de sub picioare de la atâta corupție care-i lasă pe mulți indiferenți. Pentru frații noștri români, care au nevoie de solidaritatea noastră, a tuturor, dar mai ales de întărirea credinței, a fost un Paște plin de lacrimi. Lacrimi din cer și lacrimi pe pământ! Ar trebui să ne străduim mai mult să le înțelegem semnificația…