09.03.2023 00:20

Jurnal de război. Și a trecut un an de când, cu spaimă, auzim urletul iadului (III)

Jurnal de război. Și a trecut un an de când, cu spaimă, auzim urletul iadului (III)
Galerie foto

Putin și ai săi (politruci sadea) au amenințat cu focul iadului dacă cineva se va atinge de Transnistria, care este... parte a Federației Ruse. Vedeți, bezna minții putiniste a devenit și mai beznă. Armata ucraineană a început să lovească nimicitor cu drrone în adâncul Mamei Rusia. De ce nu ar face-o? Marea Neagră mișună de mare de război.

Nu știu dacă imaginea este potrivită; este un viespar. Sau dacă este să folosesc o altă metaforă gândindu-mă că, vechii greci au numit acest loc imens dintre două continente, care le-a fost prielnic, Pontos Euxeinos (Marea Ospitalieră) și cu sensul de liniștită pașnică, taifun în Marea Păcii. Xi Jinping, șeful Chinei comuniste, l-a vizitat pe țarul Putin.

O întâlnire, de fapt, între doi împărați a două împărății cu ticuri modialiste. Asta e, Putin este frecventabil doar pentru Beijing, Phenian și alte câteva dictaturi. Marele chinez i-a propus țarului un plan de pace cu Ucraina tranșată în două părți (era să zic hălci), cică zonă demilitarizată una la ruși, alta la ucraineni și cu Kievul despărțit de Nipru, la est ocupat de Moscova, la vest autohtoni.

De fapt, Beijingul a propus o fantezie geopolitică periculoasă. Ramura de măslin întinsă de împăratul de la Marele Zid este plină de spini. Mi-aș întoarce la cuvântările lui Volodia Putin și Joe Biden care ar putea fi concluzia acestui “jurnal de război”. Dacă vom fi foarte atenți la ceea ce au spus fiecare în parte, amenințându-se reciproc, se poate spune că ne aflăm deja în cel de-al treilea Război Mondial.

Clasic, hibrid, atipic, cum vreți să-l percepeți... Industriile de produs secerile morții funcționează cu furie. Îmi este frică să mă gândesc cum va lua sfârșit. A venit primăvara. A trecut un an de război între nebunia Kremlinului și speranțele, deocamdată pierdute, ale umanității. Și, totuși, ghioceii și-au citit clopoțeii atât de albi, ca niște lacrimi ale păcii pierdute.

 

 

George Coandă