13.01.2023 00:18

Jurnal de război. Basarabia în cătarea Kremlinului

Războiul lui Putin în Ucraina continuă. Ţarul năuc loveşte împrăştiat din Donbas până la Kiev, Lvov şi Odessa. Ucrainenii vor petrece iarna în întuneric şi ger. Iar alte câteva milioane vor porni în bejenie. Este clar, pace între Moscova şi Kiev nu va fi. Ori, ca să fim cât mai corecţi, dar nu „corect politic”, ci privind cu un ochi geopolitic atent adevărul acestui nenorocit de război: pace nu va fi între Moscova, Washington şi UE.

Căci acesta este maleficul joc. Ţarul năuc îşi doreşte cu ardoare uciderea UE, pe care, deja, pe partea occidentală a şi aruncat-o într-o îngrozitoare criză energetică, şi, a se lua, cu înspăimântată atenţie, seama, sancţiunile contra Rusiei au efectul acum de bumerang asupra bătrânei Europe, ţările nemţeşti, Germania şi Austria, jucând vesel şi egoist interesat kazaciokul cu Kremlinul.

Numai tâmpiţii şi naivii nu sunt în stare să vadă cum UE e trădată din lăuntru-i. Şi, tot tâmpiţii şi naivii, nu înţeleg că armata ucraineană, cu tot ajutorul dat, nicidecum dezinteresat, de Casa Albă, apropo de artileria smart Himars, n-a înregistrat până acum decât o „victorie a la Pirrus”.

Şi, după zece luni de apocaliptică agresiune împotriva Ucrainei, şi cu perspectiva din ce în ce mai posibilă – probabilitatea nu mai intră în calcul – a unui atac nuclear, ţarul Putin nu mai vrea să se aleagă doar cu Donbasul, Crimeea şi Zaporojie şi Herson, adică cu Novorossia, ci cu Ucraina întreagă şi ca masa să-i fie bogată, şi cu… Republica Moldova.

Ştie, pentru că nu este un celover prost, niet, este un nebun periculos de inteligent, că o reunire a Republicii Moldova cu Patria-Mamă România, ar aduce NATO la Nistru şi Transnistria ar fi îngurgitată de Ucraina, cu reala perspectivă ca exclava Basarabia de sud (Bugeac) să reintre între fruntariile româneşti, Moscova pierzând orice speranţă să mai revină la Gurile Dunării, deci ştiind ce s-ar putea întâmpla, este hotărât să nu mai piardă timpul şi să recaptureze Chişinăul. Maia Sandu ştie şi ea că a îmbrăcat „cămaşa morţii”.

Urletul iadului nu va mai fi un ecou sinistru dinspre răsărit, va trece, la propriu, Nistrul, poate şi Prutul. Dacă acum pământul românesc de dincolo de Prut nu se va reuni cu Patria-Mamă nu se va mai întâmpla acest act istoric niciodată.

Situaţia geopolitică explozivă în care este cuprinsă Republica Moldova, şi care aduce – şi am mai sesizat această similitudine – cu momentul unirii din martie 1918, imperios trebuie să determine reunirea din 2025. Altminteri va fi prea târziu. Români de dincolo de Prut, treziţi-vă din spaima Siberiilor de gheaţă! Haideţi, la început de nou an să le urăm: Sunteţi bineveniţi acasă!

 

 

 

George Coandă

---