22.02.2017 00:06

Jilăveanu, la timpul potrivit!

Galerie foto

VASILE NEAGU

Se încheiase perioada când Dinamo intra în Târgovişte cu un autocar escortat de cel puţin cinci, şase maşini de miliţie, perturbând întreaga circulaţie din Cetate. Măreţia echipei consta acum doar în luxosul autocar adus din Franţa şi-n palmaresul... contestat (ca şi al Stelei), după 1989. Trecuse opt ani de la Revoluţie şi, cu toate acestea, mocnea aici o ură pentru această echipă, al cărei suporter pe viaţă am fost ursit să fiu. Era un sfârşit frumos de februarie, chiar ultima zi, 28, anul 1998. Vreo 200 de suporteri ai dinamoviştilor împart, pe platoul din faţa stadionului, ghiocei de Codlea – mai ales fetelor – şi flutură, în premieră, steagurile cu noua siglă; câinii roşii rânjesc ameninţător! Pe stadion, potcoava de lângă Casa Armatei vuieşte. Ghioceii se transformă în... fum, fumul petardelor. Abia după zece minute începe jocul. Tribunele sunt pline. Timpul superb... „Babele”, care trebuiau să vină, au plecat prin Moldova. Terenul de joc arată ca-n Occident. Turnul Chindiei reflectă o rază de soare venită să prevestească ceva frumos. Chindia începe vijelios. Antrenorul Telu Stancu îi urcă în atac şi pe Ţermure, Bogoi şi Mieluşică. Nu e bine, căci Mihalcea e la un pas de gol. Jocul se echilibrează. Tribuna I îl fluieră pe arbitrul Abrudan, care anulează un gol valabil al lui Gâlmencea. Ambele echipe se tem de... înfrângere. Dinamo e abia pe locul 7, iar Chindia pe 14 în clasament. Fotbalul se transformă în... şah. Se întrevedea o remiză. Regretatul Hâldan nu-şi găseşte locul în angrenajul echipei Dinamo. Joacă slab. Contra şi Bătrânu evoluează... bătrâneşte! Ai noştri sunt mai „proaspeţi”, mai ales după intrarea lui Jilăveanu (min. 60). Şi, pe acest climat jilav, în minutul 89, omul cu numele predestinat atmosferei... înscrie un gol superb!

...Marin Petre, Ciceu...!

Ştiam că Târgoviştea nu a avut niciodată teamă de marile echipe precum Steaua, Dinamo, Craiova. De multe ori le-a învins aici, lângă Turnul Chindiei. Mai ştiam că, de fiecare dată, victoriile se datorau în mare proporţie unor jucători mai... insoliţi. Aveam în minte pe Marin Petre, piticul care, abia venit la C.S. de la Moreni, a marcat două goluri Stelei (!), pe Ciceu, un alt necunoscut, care după ce a intrat în locul lui Kallo, a marcat și el!... Şi acum Jilăveanu, tocmai împotriva lui Dinamo, sufletul meu. Dar, ştiţi proverbul cu cămaşa şi maioul, aşa că târgoviştean fiind, m-am bucurat totuşi. După meci, am stat puţin de vorbă cu şoferul de pe autocarul dinamovist. Jucătorii erau la vestiare. Şi iată ce mi-a spus: „Mâine sunt liber şi vin la Târgovişte. Nu am fost niciodată la Mănăstirea Dealu. Acolo, bunicul meu a făcut Liceul Militar”. A desfăcut un pliant şi mi-a arătat o poză cu un tânăr ofiţer. A început să lăcrimeze. Apoi a desfăcut fanionul de la geamul autocarului, fanionul cu „câinii roşii”. „Primeşte acest cadou de la mine!”. De la bordul autobuzului se vedea, ca într-o ilustrată, Mănăstirea Dealu!