24.04.2020 12:10
IZVORUL TĂMĂDUIRII :: VINDECARE ȘI MÂNTUIRE
Galerie foto
În Săptămâna Luminată, prăznuim sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, în amintirea unor vindecări săvârșite de Maica Domnului la o apă curgătoare de lângă Constantinopol. Sărbătoarea ne aduce în atenție realitatea vindecărilor și tămăduirilor minunate care se săvârșesc în Biserică. Încercăm să vedem care este importanța lor pentru viața noastră, a creștinilor de astăzi, dincolo de faptul în sine de a dobândi darul vindecării, pornind de la prima istorie scrisă a Bisericii, cartea Faptele Apostolilor.
Istoria bogată a sărbătorii Izvorului Tămăduirii începe în secolul 5. Așa cum ne arată Sinaxarul ei, sărbătoarea își ia denumirea de la minunile săvârșite de Născătoarea de Dumnezeu la o apă vindecătoare. Acest izvor a fost descoperit împăratului Leon cel Mare al Bizanțului (457-474 ), care, prima dată, a spălat cu apă ochii unui orb care s-a vindecat. Aici, la Izvorul Tămăduirii, Leon a ridicat o biserică, îngrijită mai apoi în istorie de împărații Justinian cel Mare, Vasile Macedoneanul și Leon Înțeleptul.
Biserica „Izvorul Tămăduirii” a devenit un centru de manifestare a puterii și milostivirii Maicii Domnului față de cei în suferință. Din punct de vedere teologic, această sărbătoare ne învață că alături de Mântuitorul Iisus Hristos, Care se arată în această săptămână ca izvor al vieții și învierii noastre, Maica Domnului apare ca ocrotitoare a vieții noastre și „Izvor al Tămăduirilor”, iar atitudinea la care suntem chemați cu toții este cea de slăvire, de cinstire și de laudă aduse Fiului lui Dumnezeu și Maicii Sale.
În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, și uneori la fântâni și izvoare, se săvârșește slujba Sfințirii apei, după o rânduială specială, iar oamenii au credința că se apropie de izvoare tămăduitoare și vindecătoare.De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele, slujba cunoscuta sub denumirea de Aghiasma Mica. Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant). "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita.
Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita.In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale. Din bazin izvoraste apa care are darul tamaduirii bolilor sufletesti si trupesti.
Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie" (In. 4, 10; In. 7, 38). Crestinii stiu ca "Izvorul Tamaduirii" este o sarbatoare inchinata Maicii Domnului. Insa, avand in vedere ca ea este nedespartita de Fiul ei, ea este si o zi de praznuire a lui Hristos.
Mai bine zis, in aceasta zi il sarbatorim in primul rand pe Hristos Cel Inviat, ca Izvor al vindecarilor si apoi pe Maica Domnului, ca persoana care Il poarta neincetat si tainic pe Fiul ei, devind astfel si ea izvor de tamaduire.
Pr. Marius Traian Stan,
Protopop al Protioieriei Găești