30.09.2016 00:15

Iubirea vrăjmaşilor, frumoasă pildă de viaţă creştină

Mântuitorul – Fiul lui Dumnezeu făcut Om, asemenea cu noi, a adresat lumii o grea provocare: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea!”. Aşadar, cuvântul Mântuitorului zice: începe, dar, cu binele; niciodată să nu aştepţi ca semenul tău să înceapă, că nu ştii când va începe el. Ci totdeauna să ai conştiinţa că tu, începând să faci binele, vei deveni un reper al binelui. Zice Mântuitorul: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplata puteţi avea? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc.

Dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Şi păcătoşii acelaşi lucru îl fac. Si dacă daţi cu împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaşi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să primească înapoi întocmai”. Aici se dezvăluie noutatea şi unicitatea Evangheliei. Mântuitorul Hristos a venit să transfigureze, să transforme omul, prin Dumnezeu, Care este acelaşi pentru toţi, şi din fiecare vrea să facă un semen, un frate asemenea Lui. Hristos Şi-a arătat cu cea mai intensă vigoare această iubire atunci când, pe Cruce fiind, S-a rugat Tatălui Său: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!”. S-a spus adesea că mai ales în această poruncă se află taina Evangheliei, taina Vestirii celei Bune a lui Dumnezeu-Tatăl, prin Fiul Său în Duhul Sfânt . E vorba aşadar de înlăturarea urii şi a oricărei forme de vrajbă. Omul trebuie să încerce să iubească pe vrăjmaşi, asemenea lui Dumnezeu. Căci omul, prin păcat, s-a făcut vrăjmaş Dumnezeirii. Să iubeşti pe vrăjmaşi… E cu putinţă?

Este, împărtăşindu-ne din iubire dumnezeiască. Cum spune dumnezeiescul Pavel: „Căci Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi când noi eram păcătoşi”. Şi a fi păcătos înseamnă a fi vrăjmaş lui Dumnezeu; a fi vrăjmaş ţie însuţi. De aceea spune Dumnezeu prin Proorocul: „Nu pe Mine M-aţi părăsit (în păcatele voastre), ci pe voi înşivă”. Când părăseşti lumina şi iubirea divină, când Îl părăseşti deci pe Dumnezeu, te părăseşti pe tine, îţi părăseşti chipul luminos, îţi părăseşti chemarea ta. Atunci devi vrăjmaş lui Dumnezeu şi vrăjmaş ţie însuţi. Tu, în căderea ta, eşti vrăjmaşul tău, eşti vrăjmaşul semenilor tăi, eşti, în ultimă instanţă, vrăjmaşul lui Dumnezeu. Iată cât de adâncă este această taină a iubirii vrăjmaşilor! Aceasta e cu siguranţă condiţia iubirii şi salvarea relaţiilor sănătoase dintre oameni. Ne întrebăm însă cum poţi dobândi o asemenea iubire şi cum o poţi trăi. Trebuie să te transfigurezi în această iubire divină după chipul Mântuitorului, al Fiului lui Dumnezeu. Noi suntem zidiţi după chipul lui Dumnezeu-Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt; după chipul Fiului, Care, pururea fiind iubire şi lumină, acelaşi este. Şi fiecare din noi tinde să trăiască, în aceeaşi lumină şi aceeaşi iubire, neîncetat, oricând şi oriunde. Mereu cercetându-ne, iubind adevărul şi urând păcatul, hrănindu-ne sufletul cu pâinea vieţii, ne putem împărtăşi continuu de iubirea jertfei lui Hristos.

preot prof. Badea Marian, Parohia Viforâta