13.09.2019 00:17

Înălţarea Sfintei Cruci

Galerie foto

„Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, Biruinţă binecredicioşilor creştini asupra clor potrivnici dăruieşte Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”

În ziua de 14 septembrie sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci, a doua sărbătoare importantă de la începutul anului bisericesc (01 septembrie), prima fiind Naşterea Maicii Domnului (08 septembrie), rânduite de Biserică tocmai pentru a ne reaminti de iubirea lui Dumnezeu pentru noi, care s-a concretizat prin Preasfânta Fecioară Maria şi prin Jertfa de pe Golgota. Primii creştini au cinstit Sfânta Cruce, înţelegând profunda semnificaţie a acesteia. „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni (6,14). Sfântul Teofan Zăvorâtul ne indică intenţia Apostolului neamurilor: „iată că Apostolul Pavel se laudă cu ea. Împreună cu el se lăudau desigur, şi ceilalţi apostoli, şi, urmându-le lor, şi toţi ceilalţi purtători ai crucii...Căci au înţeles bărbaţii cei înţelepţiţi de Dumnezeu adânca semnificaţie a crucii, au preţuit-o profund şi se lăudau că s-au învrednicit să o poarte.” Pentru creştinii ortodocşi cinstirea Sfintei Cruci un rol important în cult şi în învăţătura de credinţă, Crucea fiind Altarul de jertfă al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, astfel ea devine Lemn al Vieţii căci a purtat Viaţa – după cum zice Însuşi Domnul: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan, 14, 6), iar rodul ei este Trupul Lui, „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.” (Ioan, 6, 51). Prin urmare, Sfânta Cruce este noul pom al vieţii, iar Golgota, centrul lumii, este noua Grădină a Raiului. Imnologia Bisericii ne aduce în atenţie acestea: „Lemnul din Rai oarecând moarte a odrăslit, iar aceasta viaţă acum a înflorit, având pe Domnul Cel fără de păcat răstignit pe ea". „Crucea reînnoieşte şi sfinţeşte întreaga creaţie, prin lucrarea mântuitoare a Celui ce S-a răstignit pe ea: „Lemn al vieţii cu adevărat cel sădit în locul căpăţânii, prin care a lucrat mântuirea Împăratul veacurilor, în mijlocul pământului înălţat fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii şi se înnoieşte Casa Învierii… Eu, cel ce am murit prin pom, te-am aflat pe tine pom de viaţă, purtătoare de Hristos, Crucea mea…” „Precum primul pom, pomul vieţii, se afla în Rai, acum cel de-al doilea pom se află în raiul cel nou, care este Biserica lui Hristos: Alt rai, ca şi cel de mai înainte, s-a cunoscut Biserica, având lemn purtător de viaţă Crucea Ta, Doamne, din care prin atingere luăm nemurire.” După cum am scris la început, praznicul este unul anamnetic, pentru ca la începutul unui nou an să răspundem adecvat declaraţiei de iubire a lui Dumnezeu, punând în viaţa noastră începutul cel bun: urmarea Evangheliei Domnului Iisus Hristos, nu doar în ascultare, ci în împlinirea prin fapte, ajungând la urmarea lui Hristos, după cum El ne învaţă: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”(Marcu, 8,34). Iar faptele noastre cele bune, roade ale credinţei lucrătoare, să ne învrednicească a gusta din rodul Crucii: Sfântul Trup şi Sânge al Domnului. Să ne rugăm Celui răstignit şi înviat pentru a primi Darul Vieţii – mântuirea. Pr.

Casandrescu Ion Daniel

Parohia Moroeni Glod