25.05.2017 00:15

Înălţarea Domnului, chezăşie a speranţei şi credinţei

Galerie foto

La 40 de zile după Învierea Domnului, Biserica sărbătoreşte Înălţarea Domnului, sărbătoare care mărturiseşte despre faptul că după ce Şi-a încheiat opera Sa răscumpărătoare, Mântuitorul S-a înălţat în slava Tatălui, cu firea Sa îndumnezeită, ducând astfel umanitatea Sa în intimitatea Sfintei Treimi, în strălucirea măririi inefabile a lui Dumnezeu şi devenind mijlocul prin care efluvii nesfârşite de har se revarsă asupra noastră. Astfel, această mare sărbătoare creştină este expresia preaslăvirii Fiului lui Dumnezeu Întrupat, care a învins întunericul şi moartea, rămânând mereu prezent, prin Duhul Sfânt, în lumea Sa. Această sărbătoare ne arată că Domnul Hristos este cu adevărat mijlocitor între Creator şi lume, iar legătura noastră cu Dumnezeu este eliberată de orice posibil obstacol. De asemenea, ne învaţă şi pe noi că scopul vieţii noastre este înălţarea, spiritualizarea şi transfigurarea. Înălţarea lui Hristos întru slava şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, înviere El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, dar prin Înălţare a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred în El. Înălţarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creaţie, pentru că El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh. Înălţarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om. Înălţarea Domnului face posibilă Cincizecimea care v-a inaugura din punct de vedere văzut Biserica. Mesajul acestei sărbători este unul misionar, deoarece aşa după cum Iisus Domnul înainte de Înălţare le-a încredinţat Apostolilor Săi misiunea de a propovădui Evanghelia la toată lumea, tot aşa şi noi avem de îndeplinit prin viaţa noastră această misiune de a promova iubirea lui Dumnezeu printre semenii noştri. În acelaşi timp, această sărbătoare ne oferă speranţa că şi noi, cei ce credem, după Înviere, ne vom bucura de slava Tatălui ceresc, în veşnicie. Pentru aceasta, din vechime, s-a obişnuit ca în această zi să se facă pomenirea tuturor eroilor neamului nostru, care şi-au jertfit viaţa pentru ţară şi credinţă sau cum îi pomenim la Sfântă Liturghie, pentru „apărarea credinţei strămoşeşti, pentru reîntregirea neamului şi pentru demnitatea şi libertatea noastră”. Hristos prin Înălţarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale şi putere, ca omul să ajungă la această stare. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar şi locuieşte în inima celor ce-L iubesc. Aşa putem înţelege paradoxul: Hristos este înălţat şi în drum spre înălţare cu fiecare dintre noi.

Pr. conf.univ.dr. Florea Ştefan, Parohia Sf. Arhangheli din Târgovişte