21.12.2018 00:19

În lumina unicei Naşteri…

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

… căci unică a fost venirea în lumea oamenilor a Fiului lui Dumnezeu, UNICUL, ne vrem mai buni şi eliberaţi de ameninţările îngerului damnat. În fiecare an, la praznicul Naşterii celui ce prin propovăduirile Sale, prin Crucificarea şi Învierea Sa, cu moartea pre moarte călcând, a arătat şi încă mai arată Omenirii rătăcind în bezna urii, a neînţelepciunii, fiind homo homini lupus, Calea şi Adevărul, în fiecare an, în Casa Domnului, care este Biserica, dar şi în Biserica sufletelor noastre, îi aducem slavă şi recunoştinţă, încercând să-I urmăm Exemplul, în sens moral, şi Îndemnul întru desăvârşirea noastră în Lumina Celui fără început şi sfârşit. Spunem mereu, din păcate, unii dintre noi, în chip fariseic autoamăgindu-ne că ne este cartea de căpătâi Evanghelia lui Hristos. De 2018 ani, de la Miracolul Hristic, Omenirea – iată paradoxul – evoluând pe spirala civilizaţiei, a involuat moral cu ajutorul progresului cultural şi tehnologic. În aparenţă, prin acest progres, omenirea şi-a creat bunăstare, pace planetară şi fericire. Căci dreptul la fericire universală este nu numai aspiraţia eternă a Omenirii, este dreptul său imanent la devenirea de sine în Lumina Preceptului Evanghelic. Şi, iată, a venit Crăciunul şi vom prăznui Naşterea Fiului lui Dumnezeu şi al Omului, adus, în această lume neliniştită, de Imaculata Fecioară din vrerea Tatălui Ceresc, pentru liniştirea Ei, şi ne vom lăsa învăluiţi de mireasma cetinii de brad împodobit cu Steaua călăuzitoare a Magilor, spre staulul Naşterii şi de magia colindelor strămoşeşti. România, la 29 de ani de la reînvierea sa pe puntea suspinelor, încă suspină pentru că speranţele i-au fost redate de o „clasă politică” bântuită de crima organizată care o ucide cu fiecare zi ce trece, românii, disperaţi, părăsind Grădina Maicii Domnului. Este trist acum în România. Şi, totuşi, haideţi să nu fim trişti! Românul are, în firea lui, harul reînvierii. Şi, la viitoarele Crăciunuri, va veni pentru toţi românii Moş Crăciun cu tolba plină, înfruntând nămeţii. Leru-i, Doamne, ler!