18.12.2020 00:16

În așteptarea sărbătorii Nașterii Domnului

Evanghelia care se va citi în duminica aceasta, în bisericile noastre, adică primul capitol al Sfintei Evangheliei după Matei este o parte de legătură între cele două părți ale Sfintei Scripturi, este legătura care ține împreună Vechiul și Noul Testament. Cartea neamului lui Iisus arată că Mântuitorul este Dumnezeu adevărat și Om adevărat – asemenea nouă, dar fără păcat – deci a avut înaintași. Sfântul Evanghelist Matei începe genealogia Mântuitorului cu Patriarhul Avraam, cel căruia însuși Dumnezeu îi descoperise că întru el, adică întru seminția și urmașii lui “se vor binecuvânta toate neamurile pământului” (Fac. 12, 3). Citirea sau auzirea celor 42 de neamuri sau generații de strămoși ai Domnului prezentați de Evanghelistul Matei ne introduce în atmosfera de așteptare a drepților din Vechiul Testament, care au așteptat cu dor și nerăbdare împlinirea protoevangheliei (Fac. 3, 15), care a fost cea dintâi veste bună dată de Dumnezeu protopărinților după cădere, că le va trimite un Răscumpărător. Împlinirea venirii lui Mesia era atât de mult dorită încât, în mentalitatea iudaică, a nu avea urmași însemna un blestem, o mare pedeapsă din partea lui Dumnezeu. Cele 42 de generații care așteptau cu mult dor timpul mesianic sunt simbolizate în Biserica noastră și această epocă a așteptării este oarecum retrăită în noi înșine, în zilele Postului Crăciunului. Ne simțim și noi cu patriarhii, drepții și trăitorii Vechiului Testament în atmosfera de așteptare a venirii în lumea noastră a “ Pruncului Celui mai înainte de veci”, cum spune o cântare bisericească. Sf. Evanghelist Matei împarte cele 42 de generații cuprinse în această “carte a neamului lui Iisus” în trei grupe, fiecare alcătuită din 14 nume. De la început se arată că Iisus este din neamul lui David și a lui Avraam, părintele poporului ales. Primii strămoși după trup ai Mântuitorului – “cartea neamului” consemnată de el în Evanghelia după Matei – au fost Avraam, Isac, Iacov și înșiră până la regele și psalmistul David 14 generații. Se împliniseră astfel proorocirile rostite cu opt veacuri înainte de către Isaia profetul. A doua grupă de 14 generații din neamul Mântuitorului ține de la psalmistul David până la ducerea poporului ales în robia babiloniană, iar cea de a treia de la această strămutare în Babilon, până la Hristos. Numărul 14 este format din 7 plus 7 și această cifră are în Sf. Scriptură un simbolism deosebit, ea reprezintă sfințenia, plenitudinea, desăvârșirea. După enumerarea celor 42 de descendenți ai Mântuitorului, în Evanghelia de astăzi este istorisită nașterea cea mai presus de fire a Mântuitorului nostru din Preacurata Fecioara Maria. Astăzi s-a împlinit proorocia lui Isaia: “Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emmanuel, care se tâlcuiește, cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14; Matei 1, 23). Sfânta Evanghelie ne arată descendența umană a Mântuitorului, ne descoperă că Mesia este fiul omului, dar tot în această pericopă evanghelică – și în unitate indivizibilă – ne este revelată și originea dumnezeiască a Mântuitorului, că Cel ce S-a născut din Preacurata Fecioară Maria s-a zămislit de la Duhul Sfânt. Pruncul Mesia care își are obârșia sa pământească în David, Avraam și Adam, este fiul Omului, dar este și Fiul lui Dumnezeu (Luca 3, 38). Evanghelia de astăzi (Mat. 1, 1-25) ne conduce și ne apropie ca un fior sacru de marele eveniment al Nașterii Mântuitorului lumii. Pătrunși de o sfântă emoție, pășim în atmosfera “prăznuirii”, unicul lucru nou sub soare (Sf. Damaschin). Întruparea Logosului divin, coborârea și înomenirea Fiului lui Dumnezeu constituie un fapt esențial pentru viața fiecărui om, ca chip al lui Dumnezeu, căci prin venirea Sa în condiția noastră, ne-a redat demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu se integrează în lumea materială, intră în istorie. Și noi, fiecare în parte și toți împreună suntem o parte a lumii acesteia. Deci venind în lumea noastră, Fiul lui Dumnezeu vine în propria noastră viață. Evanghelia aceasta, “cartea neamului lui Iisus” este un ultim apel adresat conștiințelor noastre, acum înainte de Crăciun, o chemare sfântă ca să ne pregătim nu să aniversăm un eveniment istoric, ci să facem ca Hristos Domnul să se nască și din inimile noastre. La aceasta ne îndeamnă de o lună întreagă cântarea bisericească: “Hristos se naște, măriți-L”, iar graiul colindelor întărește acest adevăr: “Astăzi S-a născut Hristos”, căci Hristos cel care s-a născut în ieslea Betleemului, de două mii de ani trebuie să se nască mereu și în sufletele noastre. Iată de ce acum, în această perioadă a anului bisericesc, răsună – în conștiințele noastre-, mai cu putere ca oricând cuvintele Domnului Hristos: “Iată stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Pr. Flaviu Movileanu. Parohia Stolnicu din Târgoviște