20.05.2019 00:19

În amintirea lui 20 mai de odinioară...

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Ciudate mai sunt căile, nu ale lui Dumnezeu, de data asta, ci ale lui herr Klaus Werner Iohannis! De ce? Păi, ce-i veni, de pildă, să pună de-o aniversare a Revoluţiei din decembrie ’89 la... 20 mai, anul de graţie (electorală) 2019? Mai ales că ziua asta are nişte tâlcuri interesante. Nu le amintesc pe toate, dar, de pildă, mă duce gândul la „duminica orbului” care a căzut pe 20 mai 1990, când Ion Iliescu a fost ales preşedinte al noii Românii democratice, iar FSN, „ciuma roşie” adică, după unii, a câştigat glorios parlamentarele. Şi vă mai amintiţi ce chiot şi jale mare au lansat pierzătorii (PNL şi PNŢ-CD) care, astfel, au devenit, după mai bine de patruzeci de ani de dispariţie, Opoziţia politică din sistemul pluripartidist? După care a dat în clocot „piaţa universităţii”. Coincidenţă? Eu, unul, în Românabsurdistanul în care trăim de multă vreme, nu mai cred în coicidenţe. Şi cum n-am ghicit încă ce raţiuni prezidenţiale tainice au stat la baza acestei decizii din zilele noastre – nu cred în motivaţia aia aiurea cum că astăzi se va declara de la Cotroceni „anul celebrării revoluţiei” că, firesc ar fi fost să fie declarat, calendaristic, la 22 decembrie 2019 – îmi dau şi eu cu presupusul că preşedintele a cam fost păcălit de consilierii săi care, la rându-le, cine ştie ce idei trăznite le-au trecut prin minte. Şi ca ziua cu pricina să fie cât mai colorată, taman azi (oare nu cumva cu tentă... electorală?), va fi adus încătuşat şi cu escortă poliţienească impresionantă, tocmai din Madagascar, pitorescul personaj Radu Mazăre (dacă nu cumva chiar o fi evadat, cum spun unii!) ca să-şi ispăşească pedeapsa în puşcăria de acasă pentru nu ştiu ce afaceri cu plajele de la Constanţa. Şi cum tot îi place lui să semene cu Che Guevara – vă spun eu, şi e bine să mă credeţi – va fi să fie privit de români ca un... erou pesedist. A, da, apropo de iniţiativa iohanistă. Dură reacţia lui Leontin Iuhas, fiul binecunoscutei disidente anticomuniste Doina Cornea, dar şi a revoluţionarilor din decembrie ’89. O fi priceput-o, ca lecţie de demnitate şi de ţinut minte, herr Klaus Werner Iohannis? Dar la cum gândeşte...

P.S. Am aflat că, după ce am scris acest editorial, Klaus Werner Iohannis şi-a luat seama. Adică, nici mai mult, nici mai puţin, că a călcat în străchini. Dar a trebuit să primească un upercut de la revoluţionari. Oricum, fie şi faptul că a gândit anapoda acea acţiune comemorativă i-a cam şifonat prestaţia prezidenţială.