04.02.2019 00:19

Hulitul naţionalism atât de necesar (II)

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

De fapt, de ce este naţionalismul atât de hulit? N-aş vrea să-i dau o definiţie didactică, obligându-mă să fac uz de truisme de genul „iubire de patrie” şi „apărarea interesului naţional”. De altminteri, deloc de neluat în seamă. Eu cred că A FI NAŢIONALIST – excluzând conotaţia extremistxenofobă pe care i-o dau unii cu mintea rătăcită, confundându- l cu şovinismul şi cu revanşismul fascistobol şevic, ceea ce nu-i totuna, este a fi, prin imanenţa destinului şi a voinţei divine, de care n-ai cum scăpa nici în gaură de şarpe, de pildă, în cazul meu şi al consângenilor mei, mai-nainte de toate român, apoi, firesc, cetăţean al lumii, oferindu-ţi, în spirit ecumenic, respectul tuturor naţiunilor, vatra neamului /patria fiindu-ţi pavăză şi altar. Or, dacă te renegi ca român, îţi renegi vatra şi părinţii, şi la Judecata de Apoi fi-vei condamnat la Iadul trădătorilor de ei înşişi, de neam şi de ţară. Să amintesc că, pe frontonul eternului templu naţionalist este încrustată apodictica sentinţă horaţiană: „Dulce et decorum est pro patria mori”. Sau, catilinara „Patriae solum omnibus carum est”.