01.07.2020 00:17

Grigore Grigore, un poet în stare de urgenţă creatoare

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Despre Grigore Grigore se poate spune, pe bună dreptate, că este unul din poeţii veterani ai literaturii târgoviştene şi încă unul de o remarcabilă relevanţă nu numai în spaţiul acestei literaturi dar şi în cel românesc. Iar recentul său volum, sugestiv intitulat „Starea de urgenţă” (Editura Rora, 2020), şi nu întâmplător, el fiind rodul unei trăiri intense lirice în „exilul interior” din lunile de autoizolare la domiciliu din pricina pandemiei de coronavirus, este un argument forte, în sprijinul opiniei mai înainte exprimate. De altminteri, Grigore Grigore se află, după „o viaţă de poet” şi după 40 de volume de poezie, în postura unui poeta vates permanent în „stare de urgenţă” pentru care autodepăşirea, eludând programatic experimentalităţile postmoderniste, cultivând mai ales cu obstinaţie perfecţionistă arta sonetului, chiar este o raţiune de a fi existenţial urgentă. Şi dacă este a vorbi despre o filosofie (o weltanshauung a poetului Grigore Grigore, se poate observa, de pildă, în sonetele recentului volum, o viziune creştină asupra existenţei umane ambivalentă, între disperare şi luminoasă speranţă. Grigore Grigore este, însă, şi un promotor al poeziei patriotice într-o vreme în care patriotismul este considerat un rău... antiglobalizare şi, ca atare, trebuie asasinat, iar patrioţii alungaţi cu pietre şi hulire din cetate. Asumându-şi riscul lapidării, Grigore Grigore îşi cântă cu sufletul Ţara: „Cu Patria mea m-am născut într-o toamnă/ Şi cu Patria mea am crescut cot la cot/ Peste ea visul meu să-l ridic dacă pot/ O voi face căci ea va-nţelege ce-nseamnă/ Pentru Patria mea am săpat o fântână/ Ca din Patria mea să pot bea zi de zi/ Eu nu-mpart astăzi totul – fie mâine ce-o fi/ Eu nu uit Patria când mă ţine de mână...” („ Cu Patria mea m-am născut într-o toamnă”). Şi nu se poate trece cu vederea ilustraţia volumului, picturile de o inedită sugestivitate suprarealistă ale unui maestru al şevaletului, şi l-am numit pe Ştefan Pelmuş, conferindu-i un incantatoriu suport coloristic. Bref: Cu volumul „Starea de urgenţă”, Grigore Grigore şi-a reconfirmat, pentru a 40-a oară, statusul de eclatant cavaler al muzelor olimpiene ale poeziei. Iar în ordinea istorică a evoluţiei literaturii târgoviştene, el este, în contemporaneitate, un poeta vates cariatidic.