15.01.2019 00:19

Geniul cosmic

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Fără îndoială, Eminescu aşa ceva este. Căci este mai mult decât omul / duhul complet al culturii române, cum l-a perceput în viziunea sa unul dintre marii filosofi ai acestei ţări, ceea ce, dacă luăm în seamă, şi suntem obligaţi să o facem, opera ipoteşteanului, venit pe lume în acel colţ moldav românesc magic care i-a dat pe George Enescu şi Nicolae Iorga, nu putem decât a ne minuna şi astăzi de formidabila-i forţă polivalent creatoare. Invidiat în epocă, şi la români, mai mult ca oriunde pe planetă - este o stare de ură naţională, invidiat şi acum de „elitiştii” culturali / culturnici dintr-o ignobilă „societate civilă”, care se îneacă în propria lor otravă, El, geniul cosmic, da, „nemuritor şi rece”, precum Luceafărul străluce în infinitatea Universului, a fost / este deasupra tuturor răutăţilor conaţionalilor săi netreziţi încă din „somnul cel de moarte”. Şi, cu toate că, la vremea sa, a fost deasupra răutăţilor care marcau „patologia societăţii” şi care, nu mai avem nicio îndoială astăzi, l-au asasinat pentru că le ţintea, cu verbul său vitriolant gazetăresc – de bună seamă, Eminescu nu este nu numai Poetul Naţional, este şi Jurnalistul Naţional – era perfect conştient, în cel mai responsabil sentiment patriotic, că eradicarea patriei de politicianismul fanariot ucigător, manşonat în „forme fără fond”, însemna că trebuia să fie tăiat de la rădăcină. Luaţi seama la avertismentele cauterizatoare ale lui Eminescu! Sunt atât de valabile şi-n zilele noastre postrevoluţionare, ca şi cum „clasa politică” de acum este copia fidelă a celei de acum un veac şi mai bine. Şi, din păcate, este. Ca şi cum ar fi un blestem al acestui neam. Iată: „greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”. Sau: „nimic nu este mai periculos pentru conştiinţa unui popor decât priveliştea corupţiei, a nulităţii recompensate, decât ridicarea în sus a demeritului”. Or, încă de atunci, Eminescu a constatat, cu revoltă, „transformarea RO în teritoriu colonizabil”. Pentru că „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”. Aş exclama, vedeţi cât de actual este Eminescu! Este, însă, un truism. Spun altfel: Eminescu este conştiinţa noastră de veghe. Eternă! Căci etern este numai geniul cosmic.