03.09.2020 00:19

"Generaþia Covid"

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Mi-a dat Dumnezeu zile ca s-o trăiesc şi p-asta. Mi-a fost dat să prind câteva generaţii, mai mult sau mai puţin de sacrificiu, ori amestecate. Asta a fost. Asta e. Şi va fi. Aşa este viaţa. De fapt, nimic nu este simplu în existenţa noastră pământeană, ca, de pildă, un drum lin care ar duce în Rai. Drumurile noastre trec, de cele mai multe ori, prin Infern, şi, uneori prin Purgatoriu. Iar Dumnezeu tot speră, în imensa Sa răbdare cosmică, la faptul că umanitatea va învăţa, odată şi odată, ceva din lecţiile vieţii şi nu va mai fi nevoit s-o pedepsească cu un alt Potop. Iar lecţiile astea se măsoară, zice-se, în generaţii. Şi, ca să mă refer la istoria recentă românească, păi să încep numărătoarea cu generaţia mea, venită pe lume cu o clipă înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a fost înregistrată ca „generaţia de război”. Cică a fost una de sacrificiu. Mai ales că a fost lovită-n soartă de instaurarea societăţii comuniste adusă pe meleagurile noastre de Krasnaia Armia cu OK-ul binevoitor al „lumii libere” date de Churchill şi Roosevelt. Asta a fost: corbul cu stea albă-n cioc n-a scos ochii corbului cu stea roşie-n plisc. Pe urmă a venit „generaţia decreţeilor” conform viziunii socialpolitice a lui Nicolae Ceauşescu. Cică era vorba de creşterea poporului român, constructor eroic al „socialismului multilateral dezvoltat”. Asta şi-a început oarecum bine destinul, dar la maturitate a ajuns să-l blesteme pe vizionarul din Scorniceşti. Şi a venit rândul „generaţiei de revoluţie” care nu prea ştie pe ce lume trăieşte şi şi-a împletit soarta cu „generaţia Covid”. Asta este generaţia care va purta în ADN-ul ei infecţiile unui virus parşiv, chiar de, acomodându- se cu el, va fi asimptomatică, dar şi viruşii unei societăţi capitaliste ucigătoare de ţară şi, deci, a unei naţiuni. Aşadar, la optzeci de ani de la venirea pe lume a „generaţiei de război”, o parte din asta încă în viaţă, coronavirusul a marcat ADN-ul unei generaţii, alta, de sacrificiu. În concluzie, lumea nu a fost, şi nu este, şi nu va fi cum şi-o doresc/ visează generaţiile. Apropo, de rolul întâmplării în istorie.