12.05.2023 00:20
Gândirea strategică europeană în România (II)
Galerie foto
UE este parte a evoluțiilor interne, atât în acele domenii de competență exclusivă a Uniunii, cât și în cele în care competența este partajată cu statele membre. Cu toate acestea, pare încă dificil de explicat cetățeanului un adevăr relativ simplu: „Europa nu mai este politică externă, ci parte a celei interne”.
La nivelul opiniei publice din România, avem situații contradictorii: 46% dintre români au o imagine pozitivă despre UE, dar sunt în același timp dezinteresați de politică europeană - 47% au declarat că nu urmăresc decât foarte rar sau deloc subiectele legate de UE. Este aceasta și o problemă de comunicare, de conectare a cetățeanului român cu problematica europeană? Noi considerăm că da!
Răspunsul la situația actuală este aparent paradoxală: mai multă gândire strategică, mai multă Europă în România, mai multă Românie în UE. În opinia noastră, este imperativă restructurarea gândirii și comunicării strategice interne în direcția multilateralismului european. Este nevoie de fluidizarea și vizibilizarea informației credibile, substanțiale și echidistante, prin crearea unui corp de presă românesc cu expertiză în politicile sectoriale europene.
Jurnaliștii specializați în politicile europene sunt chemați să prezinte, la zi, pe înțelesul cetățenilor, noțiunile și deciziile tehnice, chiar să anticipeze impactul deciziilor luate la Bruxelles asupra României. De asemenea, printr-o presă de calitate și familiarizată cu contextul european sau chiar global, se pot transmite, către audiențe internaționale, mesajele structurate ale României, atât cele instituționle, cât și cele din sectorul privat, academic sau neguvernamental.
În plus, românii care lucrează în Bruxelles, fie la nivelul corporațiilor, în diviziile de afaceri europene, în federațiile industriale, în instituțiile europene reprezintă o neprețuită sursă de cunoaștere pentru România. Ar fi util ca ca aceștia să fie implicați într-o contrucție asociativă, de tipul think-tank. Un Club ar românilor din Bruxelles-ul european ar putea deveni locul de structurare a informațiilor, venite de multe ori în cascadă dinspre instituțiile europene, informații care, așa cum am spus, modelează viața politică și economică internă.
Există potențialul de a dezvolta această fibră euro-românească, în România și la Bruxelles, ca o forță de sistem? Desigur. Totul ține de agilitatea unei nații și a leadershipului acesteia de a concepe și implementa strategii realiste de dezvoltare într-un sistem - cel european - care, oricât de multe sincope ar cunoaște, creează condiții favorabile tocmai pentru progres, modernizare și dezvoltare.
Dan Luca