11.12.2018 00:19

Furie

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Dacă aş spune că nervii mi-au luat-o razna, este puţin spus. Sunt furios, pentru că mintea mea refuză să priceapă de ce, la aproape 3 decenii de la prăbuşirea comunismului, a trecut atâta timp irosit în zadar. Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu este în stare să le ofere românilor o zare de speranţă. „Clasa politică” nu este capabilă. În consecinţă, nici ăia din Casa Poporului nu sunt capabili. Iar ă de huzureşte la Palatul Cotroceni nici măcar nu dă semne că ar fi interesat. Doar bagă băţul prin gard, afişând un aer de superioritate infatuată tipic nemţească. Ca acum, când dă-i şi luptă, luptă şi dă-i, să dărâme guvernul PSD/ALDE punând la cale, total neinspirat, fel de fel de „lovituri de palat”, aşa cum s-a petrecut deunăzi. A fost să fie ceva de bezna minţii. Reţineţi data, 5 decembrie 2018. O dată a ruşinii naţionale. Ce s-a întâmplat? Păi s-a întâmplat ca, în aceeaşi zi – şi nu este vorba de o coincidenţă aiurea – „opoziţia unită” să declanşeze un adevărat balamuc în Camera Deputaţilor, la ordinul lui Klaus Werner Iohannis (nu am nici cea mai mică îndoială) ca să înhaţe conducerea acestei camere, ceea ce ar fi dus la căderea guvernului. Şi ăsta, balamucul (a se traduce: iresponsabilitate) avea loc în momentul când, la Bruxelles, Guvernul României, aşa cariat cum era, pentru că herr Klaus avea el o pornire pe Lia Olguţa Vasilescu şi pe încă un pesedist propus, pe care nu-i vrea la minister (atitudine clar neconstituţională şi chiar antiromânească), trecea cu brio examenul de verificare pentru preluarea preşedinţiei rotative a UE, de pildă, Jean-Claude Juncker făcându-i, făţiş, curte drăgălaşei Viorica Dăncilă ca un adolescent înamorat, ceea ce e de bine pentru ţară. (N.B. Şi ca să fiu corect şi echidistant, şi PSD, mai ales datorită încăpăţânării lui Liviu Dragnea, a oferit şi oferă muniţie adversarilor săi. Uite că- şi trage ponoasele, pierzând majoritatea la Camera Deputaţilor). Da, sunt furios, neamul ăsta amărât şi ţara sunt trădate în fiecare zi şi în fiecare clipă de nişte năuci cu gândul agăţat doar de ciolanul Puterii. Ruşine! Ruşine! Ruşine!