11.04.2019 00:19

Furia lui Lazăr...

Furia lui Lazăr...
Galerie foto

George Coandă


...este abominabilă. Deconspirat ca torționar de tip bolșevic, cică pentru a-și șterge urmele, a finalizat controversatul „dosar al Revoluției” și l-a expediat instanței de judecată, principalul inculpat fiind Ion Iliescu. Iar expedierea a făcut-o în mod public, sforăitor, afișând un surâs malefic, citându-l pe Nicolae Iorga, vorbind despre onoare și, crezând că-și trage o umbrelă de acoperire (imunizare), a adresat mulțumiri, la grămadă, pentru colaborare, unor înalte instituții ale statului. Bla, bla, bla... A-l trimite pe Ion Iliescu în fața instanței (la doar câteva zile, de fapt, imediat, după ce a suferit o grea intervenție pe cord deschis, la vârstă aproape nonagenară), în loc ca Lazăr să-și fi dat demisia de onoare, oh, Doamne, și tocmai el a perorat că este o onoare, în numele istoriei neamului românesc, de a fi trimis în instanță „Dosarul Revoluției”, ...după ce a fost arătat cu deget acuzator că a săvârșit, ca procuror comunist, acte de crimă împotriva umanității, adică exact pentru ce este întocmit rechizitoriul împotriva primului președinte democrat al României, ni-l înfățișează pe Augustin Lazăr în întreaga sa goliciune morală. În ceea ce-l privește pe Ion Iliescu, așa cum am mai opinat într-un alt editorial, a-l acuza și a-l condamna după cum doresc unii (nominaodiosa) este ca și cum ai condamna... Revoluția din Decembrie 1989. Pentru că Ion Iliescu, și pentru români, și pentru străinătate, este însăși imaginea acestei Revoluții. Or, orice Revoluție care duce la răsturnarea unei orânduiri opresive, întrunind adeziunea unei întregi națiuni, se legitimează prin însuși acest FAPT ISTORIC ȘI JUSTIȚIAR, și, ca atare, nu poate fi condamnată. Eu nu știu – dar până la o condamnare cu pușcărie, dacă va fi dată, sunt obligat să respect principiul prezumției de nevinovăție –dacă va fi găsit vinovat, așa cum țin unii morțiș să se întâmple, ori nu, dar știu măcar un lucru esențial: Ion Iliescu, în acele momente de Decembrie 1989, a salvat de la dispariție statul unitar român. Pentru că (de ce, nu știu) se ascunde acest adevăr cutremurător: forțe ostile României au acționat atunci pentru dezmembrarea ei. Iar Ion Iliescu a știut bine acest lucru și, asumându-și un uriaș risc, a împiedicat, ca președinte al Frontului Salvării Naționale, asasinarea patriei. Mă aștept ca românii să afle acest ADEVĂR. Nu, niciun ADEVĂR ISTORIC nu poate fi ascuns la nesfârșit, chiar dacă Augustin Lazăr l-ar vrea pus în cătușe. N.B.: O nedumerire: oare cum de a fost scos de sub acuzare Petre Roman? Nota redacției: Este revoltător și scapă oricărei înțelegeri umane: cum de a ajuns tocmai Augustin Lazăr, practic șeful torționarilor de la Aiud și servantul regimului comunist opresiv, să trimită în judecată dosarul Revoluției, în care este inculpat primul președinte democrat al României de după 1990, cunoscut pentru disidența sa anticeaușistă de până în 1989?