06.12.2019 00:21

Fosta biserică Stelea Veche din Târgovişte

Galerie foto

ŞTEFAN KHALIL

A venit momentul să ne oprim, în periplul nostru printre monumentele patrimoniului spiritual din judeţul Dâmboviţa, pentru a trece în revistă ansamblul fostei biserici Stelea Veche, ce se află în centrul fostei Cetăţi de Scaun a Târgoviştei. Din păcat, astăzi mai putem vedea doar nişte ruine ale Bisericii Stelea, ale unor ziduri din incintă, ce sunt neobservabile la nivelul solului. Aceasta este situată la aproximativ 50 de metri de Mănăstirea Stelea, în afara incintei, pe un teren înierbat. În anul 1978, cercetătorii arheologici au descoperit că în acest loc au mai existat trei biserici, ce au fost construite rând pe rând în acelaşi loc. Prima dintre ele, a fost ridicată undeva la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea. Aceasta a fost construită din lemn pe temeliile de piatră şi a cunoscut trei faze succesive de refacere şi reparaţie. Al doilea lăcaş de cult ridicat a fost construit din zid, undeva prin a doua jumătate a secolului al XV-lea. Biserica avea un plan triconc, cu cinci contraforturi şi absida altarului poligonală la exterior şi curbă la interior, foarte asemănător cu bisericile moldoveneşti. Sunt cercetări care spun că această biserică ar fi fost o ctitorie chiar a lui Ştefan Cel Mare, dar sunt şi opinii potrivit cărora edificiul a fost ridicat de negustorii şi meşteşugarii moldoveni stabiliţi aici, în perimetrul Târgului de Jos. În partea de sud-est, la doar câţiva metri, în aceeaşi perioadă, ar fi fost construit şi un turn-clopotniţă. Această construcţie a reprezentat şi o premieră, deoarece se vedea, pentru prima dată în ţara Românească, o clopotniţă construită separate de corpul bisericii. Biserica a rezistat în această formă foarte multe timp, până către sfârşitul secolului al XVI-lea, mai exact în anul 1595, când trupele turceşti au incendiat o bună parte a oraşului. La nu foarte mult timp după, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, biserica a fost reconstruită pe aceleaşi fundaţii, păstrând acelaşi plan, cu excepţia absidei altarului al cărei traseu interior a devenit poligonal. Foarte probabil, această iniţiativă i-a aparţinut lui Vasile Lupu, ce a fost realizată odată şi cu reconstrucţia mănăstirii Stelea. Sfântul lăcaş de cult rezistă încă două veacuri, dar până în anul 1860 ajunge în stare de ruină şi va fi demolată. Specialiştii care au studiat monumentul, au analizat foarte bine şi traseul planului, pentru a reconstrui structura spaţială a edificiului, operând în acelaşi timp o altă serie de ctitorii moldoveneşti din aceeaşi perioadă. Astfel, vorbim despre o biserică de dimensiuni normale (23 m lungime şi 9 metri lăţime în dreptul pronaosului), cu ziduri solide, groase, de 1,35 metri, de plan triconic, alcătuit din cele trei compartimente specifice cultului: naos, pronaos şi altar. Potrivit arhitectului Corneliu Ionescu, care a fost unul dintre cercetătorii ansamblului, acest tip de plan este caracteristic zonei Vorneţ-Hârlău-Neamţ, combinat cu grupa monumentelor de plan dreptunghiular de tipul Dolheştii Mari-Bălineşti, ctitorii moldoveneşti ale lui Ştefan cel Mare.