24.04.2014 08:19
Florin Popescu: "Nu sunt droguri"
Galerie foto
Alina Mavrodin Vasiliu
Calm și zâmbitor, Florin Popescu a intrat și a ieșit ieri pe ușile DNA ca și cum s-ar fi aflat la el acasă. Sau, mă rog, ca și cum s-ar fi aflat printre prieteni. Nu părea să aibă emoții pentru că urma să dea ochii cu acuzațiile de corupție din dosarele procurorilor și nici nu fusese ridicat cu mascații, de la vreun restaurant ori din vreo parcare publică, așa cum am văzut că li s-a întâmplat altor „baroni” de prin județele patriei.
Vorba jurnalistului Bogdan Chirieac, uite că văzurăm ieri, în sfârșit, o citare calmă și civilizată la DNA și nu una care să-i asmută pe mascați ca să-i înșface de pe stradă pe aleșii neamului ca pe niște bandiți notorii. Asta mai lipsea ieri ca să ne dovedească DNA-ul că nu are partipriuri politice când e vorba de săltat „baroni”.
{GOOGLE_AD_BOX1}
Dar n-a făcut-o în cazul lui Florin Popescu, chit că existau termene de comparație care au încins dezbaterile televizate. Procurorii s-au purtat popular cu el și mie una nu-mi pare rău că au făcut-o. Bine era să le fi aplicat și celor de prin alte partide, care au fost arestați cu mascați și cu puhoi de televiziuni, același tratament democratic ca-n cazul lui Florin Popescu.
Că vorba aia, prezumția de nevinovăție îi apără pe toți și, până când procurorii își vor proba acuzațiile, hoții neprinși sunt negustori cinstiți. Că-s negustori de voturi, ori de „produse agricole”, așa cum le-a botezat ieri citatul Popescu, cererea e mare pe piața electorală, iar ofertele sunt pe măsura ambițiilor celor care fără de funcții publice s-ar simți mici, mici de tot. Și vulnerabili, fără imunitatea politică!
Nu e și cazul lui Florin Popescu! Funcția-i mare, familia numeroasă și bugetele publice pe măsură aflate la propria-i dispoziție au fost ispite grele ani de-a rândul pentru cel căruia i s-a zis Nașul în partid și în județ. Noi, cei de la „Jurnal de Dâmbovița”, am fost singurii care ne-am încumetat să-i criticăm afacerile personale și electorale pe care le făcea din banii publici ca din propriile buzunare.
De-ar fi făcut-o și restul presei dâmbovițene și nu s-ar fi lăsat sedusă și înregimentată în propaganda politică de tip stalinist finanțată pe tot felul de filiere dubioase, poate că Florin Popescu s-ar mai fi înfrânat de la pornirile megalomanice. În fond, se știe că cel care te critică ți-ar putea fi un prieten mai de folos decât cel care te laudă.
Dacă Florin Popescu ar fi înțeles chestia asta simplă, poate că n-ar mai fi fost atât de înverșunat și de încrâncenat împotriva noastră, a celor de la „Jurnal de Dâmbovița” și nici nu și-ar mai fi dorit asasinarea economică a Trustului Artpress care-l deranja cu emisiunile difuzate de TV Artpress - principala televiziune locală din Dâmbovița. Câtă prigoană am suferit!
Au rămas amintiri dureroase și răni adânci de pe urma războaielor noastre de presă cu cel pe care atunci doar îl criticam. Că, vorba aceea, nici Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci doar îndreptarea lui. Nici noi n-am dorit altceva cu critica jurnalistică într-o țară așa-zis democratică. Și, Doamne Dumnezeule, câtă dușmănie ne-am atras de la „democratul” Florin Popescu. Mă întreb acum ce ar putea să pățească procurorii DNA care i-au cerut ieri arestarea.
Auzi la ei, cică există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un real pericol public. De-acum încolo? Și până acum n-a fost? Mă întreb ce or fi făcut procurorii cu cele vreo 12 dosare penale care s-au adunat vraf și s-au umplut de praf încă din 2010 pe la DNA Ploiești? Dosarul ăsta, cu cele vreo 60-70 tone de carne de pui, șpagă electorală, ar putea fi Dosarul penal cu nr. 13 al lui Florin Popescu la DNA.
Ca să vezi, ce ghinion pe el, să nu le placă unor procurori carnea de pui! Și totuși... lăsând gluma la o parte, că nu-i de glumă, Florin Popescu era calm și zâmbitor ieri la ieșirea din DNA, atunci când declara presei că nu l-au găsit procurorii și cu droguri! De-astea să se fi temut, de fapt?
P.S. Știu că-i voi dezamăgi pe cei care se așteaptă acum să-l toc mărunt pe Florin Popescu și să mă bucur, eventual, de ce i se întâmplă. Nu, n-am s-o fac pentru că nu mă bucur de răul vrăjmașilor. Dimpotrivă! Și-apoi, jurnalistic vorbind, consider închis cazul Florin Popescu. În rest, vorba lui, „să lăsăm Justiția să-și facă datoria”. Cu condiția s-o lase și Parlamentul”.