30.05.2016 00:19

Eternul terorism maghiar

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Nu o dată, în editorialele pe care le-am semnat de-a lungul vieții mele de jurnalist, am mărturisit că nu sunt xenofob, se înțelege, deci, nici antimaghiar. Numai că oricât ar fi de creștinesc sentimentul umanist care mă animă, nu pot fi de acord, nici în ruptul capului, cu acei străini de neam, fie ei și naționalitate conlocuitoare/minoritate etnică, și care atentează premeditat și programatic la Ființa majorității românești din această țară și chiar la existența țării ca stat. Precizez: ca stat național unitar, suveran și indivizibil. Iar un astfel de atentat se cheamă, conform tuturor prevederilor și reglementărilor internaționale, terorism.

Or, revizioniștii și revanșarzii maghiari, și din România, și, într-o pornire de ură antiromânească ce le întunecă rațiunea irațională, și de la Budapesta, au escaladat în permanență, cu încăpățânare criminală și, după prăbușirea comunismului european, mai abitir, războiul împotriva poporului român. De bună seamă că visul sangvinar al refacerii fantomaticului „regat al regelui Ștefan cel Sfânt” nu le dă pace, că se fac a uita că nicăieri în lumea largă nicio minoritate nu se bucură efectiv de atâtea drepturi – mai mult decât majoritatea națională – și libertăți precum cea maghiară din România, dar a dori să iugoslavizezi țara care îți este gazdă bună doar ca să fie reanimat un regat al vânturilor, este o agresiune, o crimă. Ceea ce ar trebui să-i ducă pe acești agresori criminali în fața Tribunalului Penal Internațional de la Haga. Înțeleg nostalgiile revizioniste ale Budapestei, pentru că ea, și este evident acest fapt, ațâță focul care, dacă este lăsat să se întețească, va incendia Transilvania, nu înțeleg însă slăbiciunea și lașitățile, din rațiuni/compromisuri tembele de natură electorală, apropo de ceardașul jucat cu UDMR, ale Cotrocenilor și Palatului Victoria, pentru că acolo a colcăit și colcăie trădarea națională. Și din care nu s-a făcut, măcar de ochii lumii, niciun secret. Este uluitor, nu? Constituția a fost și este, pentru președinții României și pentru guverne, un nenorocit de petic de hârtie.

De ce n-om fi luând exemplul de demnitate națională al micii Slovacii și al Serbiei este un mister, deloc greu de descifrat, dar „clasa politică” fanariotizată băștinașă nu-l vrea descifrat. Bratislava și Belgradul nu permit ca orice oficial de la Budapesta, fie el chiar președintele Ungariei, să bântuie ca vodă prin lobodă, fluturând flamura revizionist revanșardă prin propria lor bătătură națională. Bravo lor! La noi e de voie. Ba și mai grav extrem de grav: autoritățile statului român au privit cu arma la picior cum Budapesta, fără niciun fel de fereală, a pus la cale tabere de pregătire paramilitară teroristă prin munții României. Așa că salut cu hotărâre acțiunea în forță, perfect îndreptățită de acum a SRI și DIICOT, încă – tușându-i pe teroriștii din secuime – și, sunt convins, nu sunt singurii, atenție mărită! – care au pus la cale atentate criminale în Transilvania. Aș saluta și Armata țării dacã ne va da certitudinea că atunci când va fi cazul, cum a făcut-o în urmă cu un veac, batalioanele române vor fi în stare să treacă în marș Carpații. Dar oare mai avem armată?