20.07.2020 00:19

Entropica schimbare a destinului lumii (II)

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Dar cum, de fapt, ne aflăm la începutul post-globalizării, va veni ziua când naţiunile vor înţelege că destinul lor este la o răscruce, la o ciocnire toffleriană de valuri, şi că, în virtutea viziunii geopolitice dughiniene – pe care o îmbrăţişez nu neapărat ca patriot român, ci, dialectic, ca istoric şi geopolitician – naţiunea/ statul naţiune are datoria de a avea grijă de cetăţenii săi consolidându-şi, totodată, propriile structuri pe ductul evoluţiei moderne interioare. Însă nu şi autarhic – pe acest trend mă despart de Alexandr Dughin -, căci, astfel, naţiunea va fi condamnată la anomie blocându-i-se calea spre dezvoltarea ei sinomică care nu se poate realiza decât prin cooperare echitabilă internaţională economică şi culturală. De altfel, între timp, au devenit caduce şi modelele geopolitice MecKinder, Spykman şi Haushofer, şi chiar cel al lui Friedman, recent, de altminteri, fiecare în parte teoretizând fie preponderenţa imperială a Rusiei, fie a Germaniei ori a Statelor Unite, creatorii acestor modele eludând – să nu fi avut această premoniţie? – schimbările rapide, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, şi, mai ales, după prăbuşirea comunismului în estul Europei şi sucombarea Uniunii Sovietice, extrem de rapide, Omenirea cunoscând şi raportând, mai puţin paşnic, de cele mai multe ori sângeros genocidar, bipolaritatea de putere, unipolaritatea, în prezent şi în perspectivă multipolaritatea pe măsură ce se afirmă noi şi rapace actori în ringul jocurilor de interese întru satisfacerea nevoilor economice şi a orgoliilor naţionale. Corifeii globalizării (corporatiştii multinaţionali), iată catacterul lor fariseic şi cinic, s-au pitit/ se pitesc sub anvelopa protectoare a unor state puteri militare, altminteri nefiind cu putinţă să-şi satisfacă interesele animalice, cum spuneam, rapace – nişte efemerităţi ageometrice raportate la durata biologică a existenţei omului, „fugit ireparabile tempus”, nu, în fond, la infinitezimala noastră prezenţă în eternitatea Universului – promovând, sinistru, şi cu o diabolică perseverenţă „ideologia” globalizării, considerând naţiunea depăşită şi ineficientă.