17.07.2020 00:19

Entropica schimbare a destinului lumii (I)

Entropica schimbare a destinului lumii (I)
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Binecunoscut geopolitician rus, sfetnic într-ale jocurilor, uneori atât de imprevizibile și surprinzătoare pe tabla de șah a afacerilor internaționale, al țarului Putin, Alexandr Dughin, sunt nevoit să recunoscut, dincolo de aprehensiunile și idiosincraziile pe care le stârnește românilor colosul de la Răsărit cu răsuflări siberiene de gheață, că, într-o anumită privință, este de luat în seamă cu atenție mărită. În urmă cu aproape douăzeci de ani, în cartea mea „Geocivilizație românească” i-am reținut, dar i l-am și comentat – era din parte-mi ca un clopot de alarmă – un insidios îndemn adresat Kremlinului în primul său of „Bazele geopoliticii. Viitorul geopolitic al Rusiei”, îndemn-program, firește, geopolitic, care viza (poate că încă este actual pentru Moscova) refacerea României Mari cu sprijinul, deloc dezinteresat al fostului „Big Brother” sovietic, și cu... colaborarea Berlinului (!!!), însă la ceva vreme, România a intrat în NATO și UE. Dar, never say never, când e vorba de soarta lumii tranșată ca la abator de politokratorii killeri ai globalizării. Cine s-ar fi așteptat ca statuia, în mărime naturală, a internaționalistului/ globalistului bolșevic Vladimiri Ilici Lenin să fie dezvelită, astăzi, în... Germania merkeliană în același timp cu izgnonirea de pe soclu a unor președinți naționaliști din Capitoliu și din memoriale, a lui Winston Churchill din fața Parlamentului Marii Britanii, pentru că ar fi fost un... feroce rasist, sau cu asasinarea, în efigie, a naționalistului român Eminescu. Lupta asta cu statuile nu este doar reflexul unei sălbăticiri – paradoxale, nu? – a „omului actual”, făuritor al „civilizației virtuale” (inteligență artificială ori inginerie genetică), ci este efectul unei nemulțumiri stimulate, uriașele „revolte ale maselor” fiind, în fond, atacul furibund premeditat și disperat al „carifeiilor” globalizării intrată, pare-se, în moarte clinică. A te închina la miturile dăltuite în statui, care sunt privite ca simboluri ale „revoluției globaliste”, fie ele și fasciste, ar putea readuce, nu peste multă vreme pe soduri, pe Adolf Hitler și Benito și nu numai. Ceea ce ar fi să fie, inculcată pervers în mintalul colectiv al națiunilor, o... firească normalitate. (va urma)