14.01.2022 00:20

Eminescu. Și punctum

Eminescu. Și punctum
Galerie foto

Niciodată nu vom osteni a ne așterne gândurile, întru eternă prețuire și recunoștință, despre cel ce este Duhul cosmic al neamului românesc. Căci, Eminescu este, da, ÎNTRU, adică în lăuntrul profund, ființial, al românului. Tocmai de aceea nici nu poate fi smuls de acolo, iar idioții, nici măcar utili, care au încercat s-o facă după prefacerea României de la sfârșitul anului 1989, au pierit deja în uitare. Își mai aduce cineva aminte de unul cu numele imposibil de Patapievici? Atacându-l pe Eminescu, s-a sinucis.

Ca, de altminteri și alții, niște „elitiști” de conjunctură neomarxistă care, după 1989, și-au arogat cu infatuare grețasă postura, nerecunoscută de nimeni, de „directori de opinie”, de „formatori de conștiințe”, o aroganță de tip bolșevic. Impostori patentați și repet, niște idioți nici măcar utili: Iar pe de-alde ăștia, Eminescu i-a bătut la obrazul lor gros în văzul lumii românești din veacul său de redeșteptare națională sub faldurile ample ale independenței: Eminescu a fost și este CONȘTIINȚA românească deplină. Pentru El, neamul, ca Ființă istorică veșnică și unică, a fost iubire sacralizată, trăindu-i visceral și bucuriile/victoriile și durerile care i-au sfârtecat până la sângerare existența. Dar ne-a lămurit apodictic și condiția de-a fi român.

Așadar: „A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetățean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ care este moștenirea, în exclusivitate și istorică, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înțelege de la sine (…) Singura rațiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naționalitatea lui românească”.

Vai, vor sări ca arși globaliștii/progresiștii neomarxiști: și Eminescu!? Un naționalist extremist. Să-l alungăm din cetate. S-au opintit grohăind precum porcii. Căci „ne e scârbă de ei, ne e rușine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, al unei rase oneste și iubitoare de adevăr, care n-a putut fi amăgită”, zi-sa cu îndreptățire Duhul cosmic al neamului, Eminescu, deci. Și punctum.

 

 

George Coandă