05.02.2020 00:19

"Efectul BREXIT" asupra României (II)

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Marea Britanie, însă, prin acest divorţ cu acte-n regulă, a lovit grav în temeiurile UE care, astfel, a pierdut 66 de milioane de contribuabili şi 5,5 la sută din teritoriu. Deja se aude cum pârâie pe la încheieturi, spărtura produsă de Albion putând fi lărgită, urmarea fiind scufundarea navei comunitare. Recâştigându- şi suveranitatea deplină pe mâna a două personaje histrionice şi de un britano-fanatism demolator, Nigel Farage şi Boris Johnson, UK riscă declanşarea, aşadar, unei unde de şoc care ar putea fi un tsunami răvăşitor al constucţiei unioniste europene. Şi dacă la Londra, englezii - e drept, nu toţi – au serbat BREXIT-ul cu urale, şampanie şi artificii, la Edinburg, scoţienii n-au coborât de pe catarge drapelul albastru cu cercul de stele aurii, şi, în sunet de cimpoaie, au ameninţat cu secesiunea faţă de UK şi au cerut Bruxellesului să nu excludă Scoţia din UE. What next? De pildă, ce efect va avea BREXIT-ul asupra României? Analiza KeysFin „The BREXIT effect” ne spune că va afecta doar marginal, relaţia economică România – Regatul Unit (o afectare marginală de... câteva milioane de euro, comerţul liber cu britanicii fiind closed), dar alte semnale ne dau de veste că vecinii revendicativi vor tura la maxim „motoarele iredentei”, Scoţia şi Irlanda de Nord fiindu-le un strong example. Se vor arunca la „lupta cea mare” pentru autonomia – un prim pas – Transilvaniei, Dobrogei şi Banatului, Budapesta, Sofia şi Belgradul, Moscova suflându-le un vânt prielnic în pânzele speranţei, aplaudând în secret BREXIT-ul. Dar dincolo de egobritanocentrismul Londrei şi de visurile teritorial-revendicative ale altora, BREXIT-ul a pus pe tapetul geopolitic, în discuţie, în rediscuţie mai exact, o problemă fundamental existenţială a hărţii politice a lumii în perspectivă: existenţa sau nonexistenţa statului naţional. Mai este valabil sau nu? Este, de bună seamă, o problemă extrem de serioasă şi care nu poate căpăta un răspuns după modelul BREXIT. Pentru că priveşte soarta unor naţiuni. Şi care soartă nu poate fi lăsată la bunul plac al unor lideri politici fanatici şi histrionici. Cred că, pe datele esenţiale ale acestei probleme, filosofia leadership-ului de la Bruxelles/ Strasbourg se află într-o eroare. Pentru că – şi aici vorbim despre un alt tip de fanatism, eurocentist globalizator, de un internaţionalism bolşevic reşapat (neomarxism) – a forţa/şantaja statele naţionale ca să renunţe la suveranitate este un atac la Dumnezeu şi la identitatea (Fiinţa) unei naţiuni dată de Creator şi de Istorie. Cu alte cuvinte, este un premeditat atac naţio-genocidar. O fi „All the world’s a stage” (Shakespeare), dar a o distruge prin mantizarea statului naţional este un gest iraţional. (va urma)