09.07.2014 07:19
Duși cu pluta...
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Îmi vine și-acum să râd cu lacrimi când îmi amintesc ce-mi băteam capul în copilărie cu vorbele greu de înțeles ale oamenilor mari. Cum ar fi cele zise despre unii care te creieresc continuu cu prostiile lor: „Sunt duși cu pluta”. Sau, din aceeași familie de înțelesuri: „le-a plecat mintea cu sorcova” și câte altele de acest fel, care puneau la grele cazne imaginația unui copil care nu pricepea ce vor să spună oamenii mari cu vorbele lor... cifrate.
Mă-ntreb ce-o fi acum în mintea unui copil care e bombardat zi lumină cu vorbele grele și explicite ale celor mari care se luptă în vremuri de pace mai ceva ca-n vremuri de război. Cuvintele au devenit gloanțe, iar producția de „armament” mediatic e înspăimântătoare. Expresiile cândva nevinovate care-mi bântuiau copilăria, spuse și-acelea pe șoptite la adresa „dușmanilor”, sunt parcă dintr-o altă lume.
Asta de-acum, pe care mulți dintre noi ne-am dorit-o mai liberă, mai bună, mai frumoasă, a devenit oribilă, insuportabilă! Trăim într-o lume bântuită de monștri cu fețe umane, desfigurate de ură, de minciună, de lăcomie, de invidie, de desfrânare la drumul mare, de mânie și mai ales de o hidoasă mândrie. A devenit obsesie dihonia națională.
{GOOGLE_AD_BOX1}
Ai zice că-i un program politic să-i faci semenului tău cât mai mult rău cu putință, să-l distrugi cu gândurile rele, cu vorbele grele și chiar cu faptele lipsite de omenie. Toată țara pare să fi devenit un câmp de luptă. Zilnic suntem chemați sub „drapel”, ni se invocă „interesul național” și obligația de a intra în războiul politic, într-o tabără sau în alta.
Strigătele multor politicieni nu mai au nimic omenesc în ele. Sunt mai înfricoșătoare decât răgetele animalelor în junglă. Bestialitatea și trivialitatea s-au întronat în unele dintre cele mai înalte demnități, iar înjurăturile birjărești au luat locul limbajului politic civilizat. Comenzile politice sunt și ele arme de ucidere la grămadă a puterilor „separate”.
Iar statul român, oh, da, cât de straniu îmi sună, pare să fi ajuns o marionetă în mâna sforarilor Aceștia dau reprezentații pe fronturile electorale, spre amuzamentul unora duși cu pluta, ori plecați cu sorcova, cum li se zicea la d-alde ăștia pe vremea copilăriei mele. Se comportă mai rău decât niște loviți în cap de gargara propagandiștilor.
Nici nu îndrăznesc să reproduc, în jargon „democratic”, epitetele pe care și le pun „războinicii luminii” în public unii altora, pe rețelele de socializare, ori pe la televiziuni, fiindcă ar însemna să mă transform într-o suveică de vorbe mizerabile, ieșite din guri bogate-n prostii. Adevărul devastator este că în acești termeni se urzește „comunicarea publică” în războiul de țesut proiecte de „interes național”.
În fapt, sunt niște zdrențe „bune” de aruncat la gunoi. La ce să te aștepți, atunci când destui analfabeți trădați de propria ortografie sunt ținuți în puful funcțiilor publice și umpluți de bani doar pentru că mândria și lăcomia în politică le-au luat prea multora mințile definitiv?