17.03.2023 00:12

Duminica Sfintei Cruci

Duminica Sfintei Cruci
Galerie foto

Duminica a treia din Sfântul și Marele Post al Paștilor se numește și Duminica Sfintei Cruci. Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci începe cu îndemnul Mântuitorului ca fiecare om să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-I urmeze Lui. Iar apoi Mântuitorul întreabă: “Ce-i folosește omului să câștige lumea aceasta, dacă își pierde sufletul său?”. Iar în partea ultimă a textului Evangheliei care s-a citit, se spune că între cei prezenți se află oameni care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dummvru. Deși textul Evangheliei acestei duminici este relativ scurt, el este foarte bogat în înțelesuri duhovnicești legate de taina vieții creștine, în general, cât și de perioada aceasta a Postului Sfintelor Paști.

Pentru a ne mântui, în primul rând, că trebuie să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea noastră, fiecare dintre noi, și să-i urmăm lui Hristos, pentru că cel ce voiește să-și mântuiască sufletul său îl va pierde, dar cine îl pierde pentru Hristos și pentru Evanghelie îl va mântui. Aceste cuvinte ne arată că există o singură modalitate, o singură cale pentru mântuire – aceea de a ne uni cu Dumnezeu.

Cine voiește să-și scape viața prin sine, cu propriile forțe biologice, se va pierde, iar cine se dăruiește pe sine lui Hristos, chiar până la jertfa propriei sale vieți, acela se va mântui. Iată de ce perioada Sfântului și Marelui Post al Sfintelor Paști este un timp sfânt în care ne dezlipim, prin post și pocăință, de ceea ce este rău în viața noastră, de ceea ce este păcat și moarte ca despărțire de Dumnezeu, și ne unim cu Hristos prin rugăciune și fapte bune.

Al doilea mare adevăr pe care ni-l comunică Evanghelia din Duminica Sfintei Cruci este Taina crucii ca lumină a vieții creștine. Evanghelia ne îndeamnă ca fiecare să se lepede de sine, adică să nu mai facă voia sa, ci voia lui Dumnezeu, să-și ia crucea și să urmeze lui Hristos. Aici crucea poate însemna o suferință, neputință, neîmplinire, o încercare, o recunoaștere a limitelor noastre, a finitudinii condiției umane, dar și o permanentă răstignire între idealul propus și rezultatul obținut, „căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc” (Romani 7, 19).

Pentru unul crucea este o boală sau o patimă nevindecată, pentru altul crucea este neîmplinirea unui ideal; pentru unul crucea poate fi o stare nedorită, pentru altul crucea poate fi o chemare neînțeleasă. În multe feluri se poate traduce cuvântul cruce, privit duhovnicește, când îl referim la propria noastră viață. Totuși, Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci este o Evanghelie a speranței. Recunoscând noi povara sau neputința noastră o aducem la Hristos, ca El să ne ajute să o purtăm.

În această duminică, Biserica cinstește în mod deosebit puterea și lumina spirituală a Sfintei Cruci ca lumină a Postului Sfintelor Paști și ca arvună a Săptămânii Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos. În cântările din Triod, referitoare la lumina Crucii din Postul Sfintelor Paști, Crucea este numită: „făcătoare de viață”, „raiul Bisericii”, „ușa Raiului”, „noul pom al vieții”, „pom al nestricăciunii”, „armă nebiruită”, „lauda preoților”, „lauda și scăparea monahilor”, „slava mucenicilor”, „podoaba sfinților”, „izvor al harului”, „bucuria ortodocșilor”, „strălucirea îngerilor”, „mai luminoasă decât soarele”, „ea luminează creația”.

 

Pr. Constantin Stroilescu, Parohia Costișata