12.03.2021 00:17

Duminica izgonirii lui Adam din Iad

În această duminică care urmează ni se aduce aminte că omul a fost creat de Dumnezeu pentru rai. Nu pentru iad, nu pentru suferință și pentru moarte. Ci Dumnezeu l-a creat pe om pentru viață, și fericire veșnică. Dacă omul a ajuns în această stare de suferință și de nefericire este doar din cauza neascultării. Pentru faptul că nu a ținut cont de cuvântul lui Dumnezeu, de sfatul lui Dumnezeu, și a luat în considerare șoapta diavolului, s-a bazat pe propriul lui raționament, și așa a ajuns în starea în care a ajuns. Dumnezeu a încercat să-l recupereze. În Sfintele Scripturi, în Cartea Facerii se spune că Dumnezeu l-a căutat pe Adam, în răcoarea serii. Zice, Adame, unde ești? (Facere 3,9) Pentru că Adam se ascunsese de Dumnezeu, i-a fost rușine după ce a păcătuit, s-a simțit gol și rușinat, a simțit nevoia să se ascundă. Dar sigur Dumnezeu știa ce s-a întâmplat. Dar a vrut să îl încurajeze puțin. Să-i dea curajul să iasă și să zică, Da, Doamne, am greșit, Te rog să mă ierți. Acest cuvânt îl aștepta Dumnezeu din gura lui Adam atunci. Dar nu l-a obținut. Adam s-a dezvinovățit și a zis: Femeia pe care Mi-ai dat-o, ea mi-a dat să mănânc. (Facere 3,12) Și indirect, L-a învinovățit pe Dumnezeu. Adică Tu ești de vină, că mi-ai dat femeia, de aceea am păcătuit. Și Dumnezeu încearcă prin femeie, se duce la Eva, dar și ea se dezvinovățește și zice: Șarpele m-a amăgit și eu am mâncat (Facere 3,13). Și-atunci Dumnezeu se vede nevoit să-l lase pe om în îndărătnicia lui, până când va recunoaște că nu Dumnezeu este de vină, nu șarpele este de vină, nu diavolul, ci eu sunt de vină. Nimeni nu mă poate obliga să păcătuiesc. Mă poate ispiti, mă poate provoca, dar alegerea este a mea. eu spun Da, sau Nu. Îi spun Da lui Dumnezeu, pentru că vreau să fiu cu Dumnezeu, sau îi spun Da diavolului și fără să-mi dau seama iată ajung în suferință șin moarte, posibil suferință și moarte veșnică, dacă nu ne vom căi. Dacă nu ne vom întoarce, așa cum s-a întors Fiul Risipitor, și nu ne vom mărturisi cu sinceritate, atunci este posibil să rămânem în această stare, pentru veșnicie. Acum, Postul cel Mare, care începe în curând este la îndemâna noastră a tuturor. Este un timp binecuvântat al pocăinței. În care toți avem posibilitatea să ne recunoaștem greșeala, să-I cerem lui Dumnezeu iertare, în Taina Spovedaniei, în Taina Pocăinței, și să punem începutul cel bun. Adică să ne judecăm noi înșine, înaintea Judecății lui Dumnezeu. Și dacă noi ne judecăm acum, și recunoaștem că am greșit, atunci Dumnezeu ne iartă, așa cum l-a iertat pe vameș, așa cum l-a iertat pe Fiul Risipitor, la fel ne iartă și pe noi. Se bucură, așteaptă acest moment. Dar dacă noi ne îndărătnicim, dacă nu ne recunoaștem greșeala, atunci și Dumnezeu Se vede nevoit să ne lase în această stare, El nu ne poate obliga să ne recunoaștem greșeala. El este Adevărul și Viața. În El avem răspunsuri la toate întrebările și frământările noastre. Vă dorim un post binecuvântat, și să ajungeți să ne bucurăm cu toții, de Marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, care să fie și învierea noastră lăuntrică, Amin.

Pr. Bogdan Lică- Parohia Pucioasa I