05.07.2019 00:17

Duminica a III-a după Rusalii (Despre grijile vieţii)

Pericopa evanghelică “Luminătorul trupului este ochiul; dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine, este întuneric, cu cât mai mult va fi întunericul!” (Matei VI.22-23), se încadrează în Predica de pe Munte (Matei VI,VII,VIII). În această cuvântare, Mântuitorul revelează o serie de precepte morale prin care reaşează raporturile dintre oameni şi dintre aceştia şi Dumnezeu, prin prisma iubirii şi a smereniei. Pornind de la ochiul trupesc, care este o poartă pentru lumina ce intră în trup, omul este chemat să discearnă, să aleagă, între ceea ce este cu adevărat de folos şi ceea ce este mai puţin important în viaţă pentru el. Alături de ochiul trupesc, omul este înzestrat şi cu ochi sufletesc, care este conştiinţa. Fiind ajutat de conştiinţă omul poate să stabilească o ierarhie a valorilor în viaţa sa şi să distingă între ceea ce este de folos şi ceea ce este de prisos. Având o conştiinţă curată omul se poate statornici în bine, în adevăr şi în frumos. Odată orientaţi spre aceste valori, viaţa noastră se umple de lumină, de o lumină care vine de la Însuşi Dumnezeu. Din nefericire, este o realitate faptul că, în prezent, ca şi în trecut, mulţi dintre semenii noştri sunt tentaţi să privească viaţa doar din punct de vedere material şi trecător. Grija pentru mâncare, băutură, îmbrăcăminte este o permanentă preocupare şi ocupă prima prioritate a omului în viaţă. Această preocupare o sesizează şi Mântuitorul Hristos, dar ne îndeamnă să privim către Tatăl Ceresc care poartă de grijă întregii naturi şi cu atât mai mult omului. Noi muncim, dar Dumnezeu este cel care binecuvântează munca noastră şi roadele ei. În permanenţă este necesar ca omul să fie conştient de împreunălucrarea lui cu Dumnezeu. În momentul în care omul se depărtează de Dumnezeu, iar ochiul conştiinţei se întunecă, este tentat să slujească lui Mamona, adică câştigului necinstit. Astfel grija firească pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte poate degenera uşor într-o permanentă sete după avere, plăcere şi putere. Acestea îl înrobesc pe om şi îl înstrăinează de Dumnezeu şi semeni. Hristos ne îndeamnă: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei VI.33). Cu alte cuvinte dacă ne împodobim “mai întâi” viaţa cu virtuţi precum dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt (Romani XIX.17) şi stăruim în bine, o să pregustăm împărăţia lui Dumnezeu în această viaţă, iar toate cele ce ne sunt de folos pentru o existenţă demnă şi decentă, Tatăl Ceresc le va dărui ştiind că avem nevoie de ele. Pericopa evanghelică ce se citeşte în bisericile noastre duminică ne îndeamnă să ne poziţionăm în lumina învăţăturii lui Hristos, care este calea adevărată către viaţă, să ştim să ne debarasăm în viaţă de ceea ce este balast şi să păstrăm doar ceea ce este cu adevărat ziditor şi de folos pentru trup şi suflet.

Preot Damian Iulian Daniel, Parohia Brăneşti I, Protoieria Pucioasa