17.08.2020 15:01

Drum lin spre stele, MIRCEA RÎBINSCHI

Galerie foto

Ilustru scenograf al „Crizantemei de aur”, Mircea Rîbinschi s-a stins din viață săptămâna trecută, la vârsta de 85 de ani, lăsând istoriei rodnica sa creație ce-i conturează o imagine a modestiei, a talentului și deopotrivă a dragostei pe care le-a dăruit scenei târgoviștene a romanței. Dumnezeu să-l ierte și să-i călăuzească sufletul în Lumea celor drepți, spre a-și afla odihna printre stele! Condoleanțe familiei îndurerate! (Centrul Cultural pentru UNESCO „Cetatea Romanței” Târgoviște)

„Bătălia” pentru Târgoviște
Fiu al Târgoviștei, Mircea Rîbinschi, născut în străvechea cetate voievodală în anul 1935, și-a construit cu voință și har o strălucită carieră de scenograf. Absolvent, în 1952, al actualului Liceu „Voievodul Mircea” Târgoviște, a urmat apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București unde, după ce a fost student la clasa de pictură a profesorului Alexandru Ciucurencu, și-a luat licența, ca șef de promoție, la clasa de scenografie, fiind repartizat asistent la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), colaborând la diferite teatre de provincie, câștigând o vastă experiență în spectacole de revistă și operetă. A lucrat și decor și costume. A fost singurul scenograf — „în viață”, cum îi plăcea să spună cu ușoară autoironie — la superproducția „Bătălia pentru Roma” (1968) — o coproducție româno-germană — unde a creat ambientul scenografic în care au evoluat „monștrii sacri” Orson Wells și Silvia Koscina. A realizat, de asemenea, scenografia la 30 de filme cu mari regizori: Sergiu Nicolaescu (o coproducție româno-americană), Geo Saizescu, Alecu Croitoru, George Cornea, Dan Pița, Dan Necșulea, Tudor Mărăscu. (Pe TVR s-a transmis serialul „Adio, Europa”, în regia acestuia, cu decorul semnat Mircea Rîbinschi), Napoleon Helmis. În teatru a făcut decorurile la întreg repertoriul la Shakespeare și la I.L. Caragiale, dar și la Goldoni, în spectacole regizate de nume mari ale scenei românești: Radu Beligan, Ion Finteșteanu, Loghin. Ca asistent și apoi lector universitar la IATC, i-au „trecut prin mână” 20 de promoții, avându-i studenți, printre alții, pe Hossu, Sileanu, Camelia Zorlescu, Diplan. Un succes deosebit a înregistrat în Ungaria, la Eger, cu scenografia la „Scrisoarea pierdută” de I.L. Caragiale, fiind ovaționat la scenă deschisă și cântându-i-se „Mulți ani trăiască!”. Este numai o parte dintr-o „carte de vizită” impresionantă a unuia dintre marii artiști scenografi români de astăzi și care la ediția 2003 a „Crizantemei de Aur” a imaginat și „pus în operă” un splendid ambient scenografic. Iată și o declarație a lui Mircea Rîbinschi ca o profesiune de credință: „Am dorit să fac — și mi-a plăcut — scenografia la «Crizantema de Aur» din următorul motiv: toți scenografii, în afara Bucureștilor vor să iasă scenografia înainte. E o prostie. Trebuie să faci o scenografie care să sublinieze subiectul. Și cum subiectul este cântecul interpretului în festivalul romanței, spectatorul este necesar să fie adus să sesizeze că este un lucru comun interpret — romanță — decor, cu o lumină subliniată și nicidecum să domine decorul, luminile și muzicanții. Efectul îl vom vedea după reacția publicului”. Și, în prima seară a festivalului îl asigurăm pe Mircea Rîbinschi, efectul a fost unul de satisfacție.
(Teodor Vasiliu, „Istoria Crizantemei de aur”, 2018)