12.09.2014 00:19

Draghe Ludovic şi draghe Klaus la Târgovişte

Galerie foto

ALINA MAVRODIN VASILIU

„Pedure, draghe pedure/ Frumos chintă cucu’ la tine pe crace/Eu spun la cucu se tace/ El tot în ciuda me se face/ Şi chintă din crace în crace/ Şi în capu’ teu se... face”. Circula poezioara asta printre bancurile anilor ’80 şi nu-ş ce am în cap de-mi veni să vi-o amintesc taman acu’ când votanţii dreptei au fost chemaţi să vibreze patriotic după ce l-au auzit pe draghe Ludovic lansându-l ca pe-o stea călăuzitoare pe draghe Klaus Werner pe orbita românească a prezidenţialelor. Vaaai, ce spectacol! Ce delir fără coviltir la Târgovişte!

{GOOGLE_AD_BOX1}

Ce recomandări, ce recitări belalii, ce cântări falşe, ce urale sforţate! Draghe Adolf, de-ar mai fi trăit, pe loc s-ar fi îndrăgostit şi de draghe Ludovic, de-l vedea cum gesticula şi vorbea, dar mai ales de draghe Klaus Werner cum tăcea şi rânjea. Draghe Ludovic cânta şi ecou-i răspundea: „Cine când vorbeşte tace? Klaus! Cine-n capul teu se face? Klaus! Cine are şase case şi zboară din crace-n crace? Klaus!”. Mă rog, cam aşa ceva, frumos de tot! Ca-n festivalurile brigăzilor comuniste.

Dar nu ştiu eu ce înseamnă emoţia copleşitoare de partid a activiştilor chemaţi sub arme pentru a-l face preşedinte pe generalul Klaus Werner. Dar dac-aş fi ascultat mai cu băgare de seamă ecoul sălii, mi-e teamă că aş fi auzit şi ceva crace trosnind a dizidenţă la întrebarea lui draghe Ludovic: „Cine-o să fie preşedintele României?”. Au urmat câteva clipe de derută... Ce să faci? Fiecare pedure cu uscăturile ei! Crace trădătoare, arză-le-ar focu’! Vuietul leşinat al pădurii de activişti a acoperit repede trosnetul cracelor dizidente şi a răspuns oarecum stingher: „Klaus! Klaus!”. Ca-n bancul: „Vrăbiuţa zboară? Zboară!/ Rândunica zboară? Zboară!/ Scândurica zboară? Zboară!”. Werner zboară? Zboară! Draghe Ludovic dansa dezlănţuit cu mâinile, fericit dea şa răspuns pentru minoritari.

Iar prezidiul fredona după cum îl dirija draghe Ludovic: „Pedure, draghe pedure/ Frumos chintă Klaus la tine pe crace”. Şi pădurea de dreapta se dădea în vânt cu cracile de pământ sub vuietul schimbărilor electorale pe care le prevestea gura lui draghe Ludovic. „Klaus tace şi le face/ El cântă din crace-n crace/ Şi comunică când tace”. A fost înălţător! De ceva îmi pare rău: că activiştii de dreapta şi-au lansat generalul în lupta electorală într-o sală târgovişteană, când puteau să-şi facă treaba relaxaţi, în natură, cu câte-un pai în gură, fluierând a pagubă pe sub câte-o crace în păduricea de lângă Unitatea Militară, unde a sfârşit Ceauşescu la Târgovişte. Acolo să-i fi dus pe draghe Ludovic şi pe draghe Klaus şi nu să se-ncuie cu ei în Primăria Târgovişte, cu poliţia locală la uşă. Să-i fi dus, zic, la zidurile muzeului dictaturii comuniste. În vizită, desigur! Doamne fereşte, păi la ce altceva vă gândeaţi?

www.alinamavrodin.ro