21.11.2019 00:19

Dezbateri paralele înaintea deznodãmântului final

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Mi se poate reproşa că cele două dezbateri ale candidaţilor la fotoliul prezidenţial de la Cotroceni s-au desfăşurat una după alta, nu în paralel: mai întâi a Vioricăi Dăncilă la Palatul Parlamentului, apoi a lui Klaus Werner Iohannis la Biblioteca Universitară din Bucureşti. Separate, deci. Până la un punct - ora 19.00 - de unde s-au derulat, un timp, paralel. Astfel că s-a creat o situaţie de disconfort pentru telespectatori care, într-o fereastră de pe ecranul televizorului, îl vedeau şi auzeau pe Klaus, iar în cealaltă fereastră doar o zăreau pe Viorica Dăncilă ca într-un film mut. N-ar fi fost mai eficient şi corect ca cei doi candidaţi să-şi fi dat replicile faţă-n faţă? De bună seamă că ar fi fost. Dar de ce oare n-ar fi fost preşedintele Iohannis? Cum au arătat cele două dezbateri? Total diferit. Fără idei preconcepute şi partizanat politic, obiectiv, este de spus că Viorica Dăncilă a fost supusă unui tir de întrebări fără menajamente, ostile, dar calmă şi raţională a răspuns articulat tuturor întrebărilor. De reţinut: a avut disponibilitatea de a fi făcut un bilanţ al guvernării. Nu-l comentez. Dar este de apreciat că l-a făcut. Ceea ce a fost o dovadă de responsabilitate. Dar fiind vorba de o bătălie electorală politică, a lansat şi acuze la adresa contracandidatului, acuzându-l de laşitate şi încălcare flagrantă a Constituţiei şi că, după cinci ani la Cotroceni, n-are ce raporta naţiunii. A oferit, însă, în eventualitatea câştigării preşedinţiei, şi un succint „proiect de ţară”. Bref: unii ziarişti, se înţelege că, la ordin, au avut atitudini ireverenţioase, Viorica Dăncilă păstrându- şi calmul. Şi, cu stoicism, a rezistat salvelor de întrebări două ore şi jumătate în picioare, fără pauză. În dezbaterea de la Biblioteca Universitară, Klaus Iohannis, degajat şezând în scaun, a eludat să-şi facă bilanţul, românii aşteptând să afle care-i sunt plusurile şi minusurile, şi a răspuns unor întrebări fără un grad complicat de dificultate puse de ziarişti, comentatori politici şi politologi, care, asta a fost impresia, n-au dorit să-i strice seara. Şi, la un moment dat, a manevrat dezbaterea în direcţia pe care şi-a dorito, fără ca nimeni să sesizeze capcana. Şi, la două-trei întrebări, a trimis torpile pe direcţia PSD-ului, toxic, antiromân şi antidemocratic, şi a guvernării sale eşuate şi „împotriva oamenior”. În general, dezbaterea, ca atmosferă, a fost colocvială. Iar în privinţa „proiectului de ţară” al Domniei sale pentru al doilea mandat, nu prea am aflat mare lucru. Şi, surprinzător, ziariştii critici la adresa preşedintelui în studioul de televiziune (Antena 3, România TV, de pildă) au fost jenant de îngăduitori şi sfielnici. Prestaţia preşedintelui, la rându-i, a durat două ore şi ceva, cu o lungă „pauză de respiraţie”. Ca un numitor comun pentru ambii candidaţi, în privinţa expresivităţii limbajului: în mare parte, a fost unul „de lemn”. Ce au înţeles românii din cele două dezbateri, şi cum au înţeles, rămâne de văzut la vot. Pentru că ei îşi vor hotărî soarta.