08.03.2018 00:19

Descalificarea unui om de cultură

Descalificarea unui om de cultură
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Intelectualul oportunist, encomiast octuos, pupincurist din interese meschine, dar și conjuctural, neobligându-l nimeni astăzi să se manifeste astfel - în vremuri de dictatură obligația, prin teroare indusă, ca să ridici osanale este oarecum de înțeles, mai ales când îți este pusă în pericol supraviețuirea - nu este o „rara avis” pe fascinantul meleag mioritic.

Dar existența acestei specii la noi îmbracă forme dintre cele mai jenante, frizând penibilul decăderii morale. Iar de la „schimbarea la față” a României de după 1989, neamul românilor a văzut/ vede fețele de dalmațieni ale unor intelectuali care afișează morga unor mari „autorități morale” și „directori de opinie”, neadmițând că pot fi contraziși, bătându-li-se, totodată, obrazul și asta dintr-o pricină: nu posedă puterea psihică și morală de a se autoanaliza. Dacă ar face-o, poate că ar reuși să își corijeze pornirile penibil pupincuriste. Și cazul filosofului editor - după decembrie 1989, pur și simplu s-a căpătuit însușindu-și, în condiții îndoielnice, marea Editură Politică - Liiceanu, unii îi zic pamfletar Liicheanu, și, pare-se că au de ce a-i zice astfel, este pe deplin ilustrativ. Adulator, mai abitir ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, al Regelui Mihai, apoi al lui Traian Băsescu, adică al celui care, după cum se știe, l-a jignit grobian pe idolul său regal, pe urmă al lui Klaus Iohannis, acum s-a lansat într-o incredibilă osana, descalificîndu-l ca om de cultură, la adresa Laurei Codruța Kovesi pe care și-o vrea președinte al republicii. Pentru dom’ Liicheanu, Codruța este „...slujirea în stare pură”, absolutizând-o ca instanță morală („desăvârșită onestitate”) formată (imagine dizgrațios culinară) în... sosul Justiției, fiind, în viziunea acestui subtil om de cultură idealul președinte al României. Oho! Cândva am mai scris despre dom’ Liicheanu smulgându-i masca. Am crezut că, între timp, și-o fi revenit. Degeaba. Năravul din fire n-are lecuire. Dacă astăzi ar mai fi printre noi smintitul împărat Nero, probabil i-ar închina imnuri de slavă, știind prea bine că este în stare să dea foc României.