15.06.2018 00:19

Demiurgul Eminescu

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Învăluiți de dulcea mireasmă a teilor în floare, la 15 iunie nu-l comemorăm pe Eminescu, nu, îi cinstim eternitatea. Căci Eminescu este etern precum neamul românesc, tocmai de aceea El trăiește, asemenea unei forțe energetice a acestui neam în însăși esența dăinuitoare, în trecerea veacurilor. Niciodată nu ne vor fi îndeajuns cuvintele, prea sărace pentru a-l celebra pe cel pe care - și am mai spus asta - l-am văzut/îl vedem ca pe un Duh cosmic al românilor și al Vetrei lor străvechi. Este cu atât mai trist, chiar blasfemator gestul unor români, din păcate cu ifose de intelectuali rafinați, dar sufocați de un tembelism invidios maladiv, de-al asasina pe Eminescu și… postmortem. Este vorba despre sindromul piticilor sulfuroși, indiferent cât de măreți "directori de opinie" s-ar da, dar nu sunt altceva decât o haită de lătrăi nebuni, striviți de maiestuozitatea Everestului. Pe unii intelectuali mancurtizați și pe mulți așa-ziși oameni politici dintr-o "clasă politică" anomică și rătăcind pe căile trădării de țară, Eminescu îi deranjează până la purjarea în spațiul public a otrăvii urii și astăzi. Și știți de ce? Pentru că se regăsesc în publicistica sa vitriolantă, iată, ca în filipica "Acești netrebnici care ne conduc": "Ce caută aceste elemente nesănătoase în viața publică a statului? Ce caută acești oameni care pe calea statului voiesc să câștige avere și onori, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omenești? (…) Ce sunt aceste păpuși care doresc a trăi fără muncă…? (…) Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic. (…) De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulități pentru orice scânteie de merit adevărat…". Ei, vedeți, reiau, de aia îl urăsc cu furie oarbă și astăzi aceste "capete deșarte" și "netrebnici care ne conduc". Nu-l iartă. Dar, eu le-o spun pe șleau: istoria nu-i va ierta niciodată. Și vor pieri, asemenea unor pitici sulfuroși și năuci în pulberea celor ce nu există. Bref: Eminescu are perfectă dreptate și azi. El este Demiurgul care ne arată Adevărul și Calea și prin care ne vom izbăvi.