21.05.2015 00:19
"De la capăt" cu Voltaj
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
O emoție puternică, foarte puternică, mi-a produs evoluția trupei Voltaj în semifinala Eurovision de marți seară. La rându-mi, am fost ca un arc… voltaic până când am aflat că trupa românească s-a calificat în finala de sâmbătă.
Sigur că mi-aș dori să o și câștige, dar știu prea bine că în actualul context „cu cântec” al politicii europene, nu i s-ar îngădui României să organizeze Eurovisionul la București. Poate că nici Ea nu ar putea! Dar asta este deja o altă discuție. Mă lasă indiferentă acum astfel de calcule politicianiste meschine. Ar putea fi chiar ofensatoare dacă le-am asocia cu prestația și imaginea ireproșabile ale reprezentaților noștri pe scena cântecului european din capitala Austriei.
Apropo, s-a văzut deja că unii au încercat să le taie craca de sub picioare. Înțelegeți dumneavoastră la ce mă refer, că doar sunteți la curent cu scandalurile silvice pe ruta România-Austria și invers. Dar melodia lui Călin Goia și a formației sale cred că i-a electrocutat pe mulți. Într-o atmosferă muzicală plină de platitudini despre pacea lumii și Europa unită, animată cu tot felul de extravaganțe sonore, vestimentare și transsexuale, cei de la Voltaj s-au remarcat cu mesajul deosebit de sensibil, moralizator, profund uman și patriotic, pe care l-au mai și transmis în limba română. Ceea ce, s-o recunoaștem, le-a adus voltaicilor voturile atât de așteptate de la compatrioții aflați la muncă în străinătate.
Frumos și logic ar fi ca românii din Diaspora să se mobilizeze exemplar și sâmbătă seara la vot (au demonstrat că pot!), fiindcă, de fapt, chiar despre ei și despre copiii lor este vorba în melodia „De la capăt” cu care România s-a calificat în finala Eurovision. Ai noștri n-au venit pe scenă cu mâinile goale, la întâlnirea cu reprezentanții celorlalte țări europene, ci cu geamantanele însuflețite de imaginile unor copii, ai căror ochi, triști și plânși de dorul părinților, îți rupeau inima. Pe fundal, o hartă a României ne povestea în imagini grăitoare cum această țară, aflată cu bagajele la graniță, pare că se mută încet-încet în alte țări. În acelea care strâmbă din nas și cărora le pute tot dacă-i văd pe români cărându-și sărăcia în geamantane prin vestul bogat al UE, lăsându-și la vatră copiii în grija bătrânilor. Păi nu e ăsta un motiv s-o luăm… de la capăt, cum bine le-o cântă Voltaj?
Între timp, firmele unor mari șmecheri din aceeași UE, protejate politic la maxim, dau buzna în România și iama în bogățiile Ei de parcă ar fi ale lor. Și, ca într-un sat fără câini, fac profituri uriașe pe care le exportă apoi în țările care îi slugăresc pe români, la sfert de „preț”. Păi nu e și ăsta tot un motiv serios, vorba cântecului, s-o luăm… de la capăt? Dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noștri cu ochii triști, cărora și țara, și limba încep să le devină străine. O fi ceva și în ființa acestui neam, în ADN-ul lui istoric, ca s-o ia mereu de la capăt întocmai ca-n balada meșterului Manole. Dar până când?
Lacrimile copiilor abandonați de părinții plecați la muncă în străinătate par să se fi transformat deja în izvoare care spală trupul desfigurat de corupție al săracei noastre țări bogate și depopulate. Această dramă a devenit, iată, și izvor de inspirație pentru campania umanitară a trupei Voltaj. Ea ne-a reconfirmat marți seară, în semifinale, că s-a dus pe scena Eurovision cu un mesaj sensibil, concret și la obiect, pentru ca sclavia românilor în UE și drama copiilor lor să devină mai vizibile prin… cântec.
Până când harta României, decor pe fundalul scenei la Eurovision, nu va deveni o amintire și până când compatrioții noștri care-și cară geamantanele cu vise deșarte prin UE nu vor ajunge să conjuge la trecut verbul „a fi român”, ar fi cazul ca Europa unită să ia aminte la mesajul trupei Voltaj. Dacă n-o va face, nu ne rămâne decât să o luăm cu toții… de la capăt!