29.09.2014 00:19

De-a faraonii...

Galerie foto

ALINA MAVRODIN VASILIU

Electoralele astea au şi ele farmecul lor. Şi nu doar farmecele pe care şi le fac competitorii unii altora. Ba cu flacăra violet, ba cu gândul violent. Doar ştiţi că de la gânduri porneşte totul: şi cuvântul, şi fapta. Dacă politicienii, ca să vorbim la concret, nu le au pe primele în regulă, e sigur că nu le vor fi nici următoarele mai de Doamne ajută. Adică le toacă gura despre tot felul de nerozii ale adversarilor, pe care apoi dau în brânci să le copieze. Şi chiar să le depăşească.

{GOOGLE_AD_BOX1}

Şi uite-aşa devin şi evenimentele pe măsura... jocului electoral. Să-i spunem jocului în cauză „De-a faraonii”. Îmi place mult! Nu de ei, de joc! Par egzamplu, dreapta s-a gândit cu toţi muşchii ei să-i dea stângii peste ochi din cauză că şi-a lansat candidatul la tronul Cotrocenilor cu un festivism faraonic. Mă rog, aici, ai dreptei au avut şi alte spasme musculare, dând ca sigur că mega-adunarea cu pricina ar fi fost mai degrabă de inspiraţie coreeană, adicătelea un fel de faraonism... de stânga, care, culmea, face glorie până şi-n America. Oricum, ziceau ceva despre cultul personalităţii, exersat cu zeci de mii de oameni pe stadioane.

C-o fi coreean, egiptean sau american festivismul ăsta, ce mai contează, la o adică? Astea sunt detalii, şi cică diavolului între ele-i place să stea. Lumea a evoluat, faraonismul politic şi el. Oricât l-or critica politicienii, ispita-i mare să urmeze prostul exemplu al adversarilor, atât de blamat. Şi chiar să-l depăşească. Asta s-a întâmplat, fără excepţie, în politica românească, oricâte schimbări democratice a făcut poporul. Cele bune – la gunoi, cele rele – la putere. Competiţia a fost mare aici, fiecare putere propunându-şi să o depăşească pe cealaltă. Şi, în mare parte, jocul le-a reuşit. Acum e ăsta nou la modă: „De-a faraonii”.

Văzând că-şi răceşte gurile degeaba, dreapta s-a gândit să întreacă stânga făcând şi ea pentru Herr Klaus (al ei?) tot o lansare faraonică. Adică tot cu zeci de mii de suporteri, doar că ai „măsurilor de dreapta”, pe care, cică, le-ar aduce cu el la putere domnul profesor-meditator, proprietar de 6-7 case. E simpatic jocul lor zis şi democratic cu şi despre faraonii din politica românească.

Dar şi despre robii şi roabele lor care le cântă-n strune pe lângă candidaturile „sacre”, năduşite de-atâta zbatere ideologică. Alegătorul, ce să facă şi el? Rob când pe stânga, când pe dreapta, la bugetul statului, cheltuit şi ăsta în stil faraonic, îşi caută busola democraţiei, rătăcind în pustiul electoral traversat de dromaderi şi de caravanele lor. Ca-n cântecel: „Într-o noapte în Egipt/ În pustiu m-am rătăcit/ Lâng-o piramidă am stat/ Ca să mă odihnesc./ Şi cum stam aşa culcat/ A-nceput un dans ciudat/ Jucau tigri şi pantere/ Mii şi mii de mamifere/ Jucau negrii cei buzaţi/ Şi caii bălţaţi/ Piramidele dansau/ Robii toţi se învârteau/ Şi-ntr-un dans ameţitor/ Eram faraonul lor”.

Ce vis democratic măreţ pentru orice alegător, fie el de dreapta ori de stânga, fie el activist politic ori doar simpatizant, să ştie că şi-n realitate, orice rob de partid are-n traistă coroana de faraon. Şi că, la o adică, dacă lipeşte cu zel afişele faraonului şi dacă slugăreşte zi şi noapte la curtea lui cu tot neamul, are mari şanse să fie aburcat, democratic desigur, pe scara ierarhică a partidului şi să aibă parte într-o zi de-o lansare faraonică la vreo mare funcţie în acest stat de drept. Cei care au intrat în jocul electoral „De-a faraonii” ori au uitat, ori habar n-au că-n final, orice faraon mort e îngropat cu tot neamul, cu toate averile şi cu toate slugile lui.

www.alinamavrodin.ro