05.11.2014 00:19
Dă-i cu softu’ pân’ la ziuă…
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Băutele dintre propagandiști și politruci au fost, în ultimii ani, la mare „cinste”, ba prin tavernele dosite de frica blitzurilor presei, ba la vedere, prin restaurantele de fitze. La astea din urmă, organizarea unei „aniversări” pentru îmbătarea cu iluzii de putere a vreunui propagandist parașutat din provincie în presa națională, va face sigur ca meniul evenimentului să dea și pe dinafară, cu vreo toxinfecție falimentară politic. La cât îi cunosc pe unii dintre fripturiștii, machitorii și trădătorii de profesie din presa românească, nu-i de mirare că nu au nici măcar idei personale pentru alcoolizarea electorală a națiunii.
Ei preferă să gâlgâie pe post doar ideile puține și fixe ale celor care îi plătesc în natură ca să scoată diversiuni pe gură. Chit că unele sunt expirate și altele demult fumate, iar cei care le-au vomat la ieșirea din cârciumi sunt pe cale să sfârșească în radio-șanțul politicii românești. Nădăjduiesc însă că nu singuri, ci laolaltă cu organele lor bolnave, transplantate în presă. La o așa încurcătură de mațe ale puterilor zise și democratice, care ghiorăie încontinuu ca nesătulele în bazinul electoral mioritic, nici nu e de mirare că propaganda infiltrată în presă a ajuns un fel de anus contra naturii.
Tocmai d’aia a devenit practic irespirabil aerul mediatic cică democratic din săracul nostru stat de drept. Cu puterea pe care mi-o dă doar credința că e mântuitoare suferința pentru slujirea adevărului și a cuvântului liber, mi-am pus și astăzi pixul în poziție de luptă, vorba poetului jurnalist Lucian Avramescu. Am așa o dorință vie să arăt că, în ciuda măcelului politic pentru asasinarea economică a presei libere, pentru confiscarea editorială, ori pentru compromiterea jurnaliș- tilor, noi ăștia prigoniți de la cotidianul „Jurnal de Dâmbovița” avem încă semne vitale pe monitoarele mișcării de rezistență din presa românească.
Le folosim și ca să ne exprimăm dezgustul față de chiolhanurile strategice pe care, de nu le-am afla pe surse și de nu le-ar surprinde niște paparazzi profesioniști, nu le-ați afla nici dvs. Și nu le-ați bănui nici amploarea și nici participarea. Dar așa, văzându-i la televizor pe strategii diversiunilor, fotografiați și din față și din profil la ieșirile nocturne din cârciumi, ne putem explica mai lesne de ce debitează atâtea prostii tot chefliul după ce-a halit meniul plin de intoxicări. L-o fi înghițit pe nemestecate, ca tot prostul fericit că-l bagă în seamă niște băieți deștepți știuți că și-au burdușit conturile din falimentarea României. C-așa e și-n provincie, nu doar în capitală. Doar că pe-acolo, pe malurile Dâmboviței, mofturile propagandiștilor sunt mai mari. Politrucii nu le pot umple gura propagandiștilor, ca-n orice târg democrat, doar cu un cârnat, o ceafă și-o baterie cu tărie. Vorba cântecului: „de Crăciun, de hram, de Paște și în fiecare zî”.
Nuuuu! La propagandiștii din Capitală, moftul e mai nou cu… softul. Ete d-aia, când ies ei din cârciumi și intră direct pe post, o țin langa ca niște flașnete stricate, cu refrenul: „Dă-i cu softul pân’ la ziuă”! P.S. Maneaua „Dă-i cu softul” despre fraudarea alegerilor am mai auzit-o și-n 2004. Dar cel care-a făcut-o șlagăr pe-atunci avea măcar farmecul lui. Ăștia de-acum, care-l imită jalnic, sunt doar niște propagandi ști mereu fomiști, amețiți de putere. De i-ar băga cineva la dezalcoolizare, ar arăta și presa asta din România ca-ntr-un stat de drept.