10.04.2014 08:19
Cu mascați, fără mascați!
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Pe vremea dictaturii împușcatului era de mare succes spectacolul televizat „Cu mască, fără mască”. Se aduna familia în fața micului ecran și mai uita de dictatură dând din gură despre cin’ să fie, cin’ să fie sub măștile celebre. Dezbaterea artistică era provocată de nume mari ale scenei muzicale și teatrale românești ascunse sub măști extraordinare.
Ele însele erau opere de artă ale unor machiori celebri, încât până și măștile deveneau un spectacol în spectacol, aducând cu ele în scenă eroi din istoria teatrului și a literaturii universale. De-i recunoșteai, te alegeai și tu, ca telespectator, cu micul tău triumf în familie ca semn că-ți erau prietene bibliotecile și aveai oarece cultură generală.
Partea a doua a spectacolului îi readucea la rampă pe marii și iubiții artiști români, fără de măști însă, pentru a-și bucura publicul cu harurile lor. Ce vremuri! Nu sunt nostalgică, dar le compar cu cele de acum, cică democratice, care ne oferă un altfel de spectacol pe care n-am cum să-l apreciez având și termene de comparație. Spectacolul de acum este unul grotesc: „cu mascați, fără mascați”.
{GOOGLE_AD_BOX1}
Ceva de-ți vine să spargi televizorul, vorba unei distinse artiste octogenare, cu a cărei revoltă empatizez. Cum divertismentul românesc nu mai are legătură, cine știe ce, cu actul de cultură, iar audiențele în show-bâzzz se fac „cu chiloți, fără chiloți”, nu ne rămâne decât să ne uităm scârbiți și foarte dezamăgiți la mega-producțiile „cu mascați, fără mascați” oferite zilnic de justiția televizată.
În rolurile principale au fost distribuiți, conform scenariului DNA, avizat la Cotroceni și asumat oficial, câțiva zeci de actori politici din PSD și PNL și doar vreo 2 din PDL. Și ăia figuranți! Să fie oare din cauză că cei mai populari dintre penalii fostei puteri s-au adunat în târna cu mere verzi din care se înfruptă, la scenă deschisă, președintele ju(de)cător? Cam da, zice multă lume și sunt de acord cu ea.
Și noi, telespectatorii votanți, fanii democrației, ce să facem? Să aplaudăm parada costumelor anti-tero cu care sunt echipați mascații când fac percheziții cu noaptea-n cap prin casele useliștilor, ori când îi saltă de pe stradă de parcă ar fi pericol public? Ori te pomenești că regizorii politici ai justiției telepatice și-ar dori să capete aplauze după spectacolul de stradă „cu cătușe, fără cătușe”.
Pe bune? Adicătelea cu cătușe la adversarii politici și fără cătușe la donatorii de poame verzi? E prea strident bâlciul ăsta ca să crezi cumva că ar putea să prindă la public. Chit că nici publicul, în democrația asta isteric de veselă, nu mai e ce a fost în dictatura de tristă amintire.
Dar nici la producțiile electorale de inspirație stalinistă „cu mascați, fără mascați”, ori „cu cătușe, fără cătușe” nu mai e de uitat și nici de aplaudat. De votat… nici atât, ferească Dumnezeu!