11.12.2020 00:16

Chemaţi de Dumnezeu!

Evanghelia care se citeşte în duminica aceasta în bisericile noastre afirmă că fericirea adevărată constă în a lua parte la masa sau ospăţul organizat de Dumnezeu în Împărăţia Sa. În mentalitatea Vechiului Testament, masa simbolizează mântuirea pe care Dumnezeu o dăruieşte tuturor popoarelor. De aceea, reiese că sunt trei categorii de oameni care răspund printr-un refuz categoric invitaţiei la masa dată de Domnul. Motivul refuzului constă în faptul că: bogatul este subordonat în chip fatal doar avuţiilor sale; negustorul, chiar dacă este priceput cu comerţul, nu este capabil de a evalua ceea ce este mai important pentru sufletul său; cei căsătoriţi, orbiţi doar de a plăcea partenerului de viaţă, nu simt nevoia de a-L întâlni pe Dumnezeu. Pentru ei: averea, comerţul şi partenerul de viaţă, sunt mult mai importante decât Dumnezeu. Evanghelistul doreşte să corecteze mentalitatea conform căreia fiecare om îşi câştigă mântuirea în urma unei vieţi trăite după bunul plac şi independent de voinţa şi respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Mai mult, Sfântul Luca evidenţiază că “participarea la masă” sau mântuirea este un dar, o invitaţie pe care Dumnezeu o face oamenilor din iubire gratuită pentru ei. De fapt, la o sărbătoare, nu atât meniul, cât persoanele care sunt prezente şi ne bine-dispun ne determină să ne simţim bine. O altă idee esenţială care se poate deduce este: “participarea la împărăţie nu ţine cont de cine a reuşit în viaţă, ci mai cu seamă de cei care au acceptat invitaţia”. Mântuitorul nostru îi declară “fericiţi” pe cei care fac binele în mod dezinteresat. El specifică faptul că fericirea lor deplină se va realiza în “Împărăţie” şi se va asemăna cu participarea la un banchet. Aceste idei sunt explicate de Mântuitorul Însuşi. Totuşi, noi rămânem uimiţi deoarece cei invitaţi nu doresc să se bucure, nu sunt interesaţi de fericire. În ciuda faptului că invitaţii refuză participarea la masă pe motive de avere, comerţ şi plăcere, Domnul nu se predă, ci se adresează săracilor, abandonaţilor, cu alte cuvinte, categoriilor de oameni pe care cultura noastră căutătoare de succes le dispreţuie şte. Primul motiv al refuzului este bogăţia: fiecare om este atras de lucrurile la care ţine, iar acestea devin pentru el comoara inimii sale. În pilda semănătorului este evidentă aluzia că averea devine stăpână pe omul bogat, îl face sclav şi-l împiedică să se roage, să se maturizeze şi să urmeze poruncile (să se apropie de Domnul). Al doilea motiv invocat de cei care au refuzat invitaţia Domnului este comerţul. Se pare că negustorul este preocupat doar de cum să câştige din ce în ce mai mult, adică de cantitate, în dauna calităţii produselor sale şi în dauna celorlalţi oameni. Astfel se comercializează şi lucruri urâte şi lucruri dăunătoare, se vând şi oameni şi chiar pe Iisus suntem gata să-L trădăm şi să-L vindem pentru un câştig meschin. Mai grav este faptul că preocupările unor astfel de oameni îi îndepărtează de aproapele şi de Dumnezeu. Al treilea motiv este partenerul de viaţă. Evanghelistul ne învaţă şi pe noi că partenerul de viaţă nu trebuie să fie pentru nimeni un obstacol în drumul către Dumnezeu. Slujitorul – cuvânt ce apare de cinci ori doar în textul acesta – trimis în lume de Tatăl nu este nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut pe sine om, din iubire faţă de toţi oamenii. În urma insistenţelor lui Dumnezeu, două feluri de oameni iau parte la masa Sa: săracii şi păgânii, adică cei care erau excluşi de la mântuire de către mai marii poporului şi de către învăţaţii vremii. Din “dreptul” de a participa la masă pe baza invitaţiei gratuite a lui Dumnezeu, trebuie să înţelegem că toţi aceia care au dorit să-şi câştige mântuirea după reguli strict umane, stabilite doar după bunul lor plac, au rămas afară. Prin urmare toţi aceia care se bazează doar pe propriile lor puteri vor rămâne afară până când nu se vor socoti în rândul săracilor, păcătoşilor, ultimilor; până când nu vor dori şi nu vor accepta ajutorul şi mântuire lui Dumnezeu. Pr. Florin Călin, Parohia Finta