14.12.2018 00:17

Chemare la bucurie nesfârșită!

Praznicul Întrupării Domnului Iisus Hristos este una dintre sărbătorile importante ale Bisericii noastre străbune, iar pentru a primi în sufletele noastre acest praznic al bucuriei Întrupării, la care suntem chemați cu toții să participăm, este necesară o perioadă de pregătire, atât trupească cât și sufletească. Pregătirea nu se realizează dintr-o dată, ci treptat, pornind de la conștientizarea stării noastre păcătoase și asumarea responsabilității, continuând cu pocăința sau îndreptarea noastră și desăvârșindu-o prin împărtășirea de comuniunea dumnezeiască, fapt împlinit prin răspunsul afirmativ la chemarea pe care Dumnezeu o adresează tuturor, „pentru ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.” (I Timotei II, 4). Despre această chemare ne vorbește și fragmentul din Sfânta Evanghelie care se citește în duminica aceasta, în bisericile naostre, intitulat „Pilda celor poftiți la cină”. Dumnezeu ne cheamă să ne bucurăm de această taină și minune, pe care El a revărsat- o asupra întregii lumi. Știut este faptul că Dumnezeu ne- a creat cu libertatea de a discerne și a alege singuri și nu de puține ori alegem ceea ce considerăm că ne convine, uneori fără a fi în concordanță cu voia lui Dumnezeu, fapt arătat și în această pildă. Astfel, se poate vorbi despre libertate sub două aspecte: pozitivă- exprimată prin chemarea la iubirea nesfârșită, milostivă și jertfitoare a lui Dumnezeustăpânul casei, din dorința de a oferi darurile Sale divine prin acest „ospăț”, gratuit, fără a avea vreo pretenție; negativă- cea a refuzului dat de cei chemați, întorcând spatele bucuriei stăpânului de a-i avea alături la ospățul său, sub pretextul unor motive deosebit de ”importante” și ”urgente”. Dumnezeu nu ne obligă să fim ca El, ci ne îndeamnă să gândim și să alegem pentru veșnicie, să privim dincolo de limita materiei efemere făcând efortul de a nu ne lăsa cuprinși de mrejele grijilor lumești, făcandu- ne un crez din asta, construind în jurul nostru un zid al solitudinii, care ne îndepărtează de comuniunea bucuriei eterne a lui Dumnezeu, care din nemărginita dragoste pe care o are pentru întreaga Sa creație, dorește ca toata făptura să răspundă chemării Sale. El s-a ostenit să pregătească acest ospăț pentru noi, așa și noi trebuie să răspundem invitației, nu din obligație, ci din perspectiva veșniciei. Dumnezeu ne-a creat pentru veșnicie, să fim asemenea cu El și pentru aceasta, ne face chemarea să venim la ospățul Său, să ne apropiem ca să-L cunoaștem: „Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis”(Ioan XVII,3). Cunoașterea Adevărului implică urmarea necondiționată și benevolă, iar efectul acestei urmări este dobândirea libertății spirituale, „căci voi, fraților ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire”(Galateni V,13). Din iubire Dumnezeu ne-a creat și tot din iubire ne arată calea spre ospățul Său veșnic, dorind ca pe fiecare dintre noi, fie săraci sau bolnavi, întristați sau singuri să ne bucure de Împărăția Sa, iar această bucurie se dobândește prin bucuria oferită celorlalți, cu inima deschisă, prin dragoste jertfelnică. Să alegem dar,cu folos, conștienți fiind ca iubirea oferită de noi, ne va învia întru slava lui Dumnezeu! Amin!

Pr. Stancu-Uilăcan Sorin-Nicolae, Parohia Cojasca, Protoieria Târgoviște Sud