11.05.2018 00:19

Centenarul, uite-l, nu e...

Centenarul, uite-l, nu e...
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


…că așa-i la români. Nu aș fi revenit critic asupra celebrării acestui eveniment istoric care, pe bună dreptate, trebuie marcat cu străduire, în așa fel încât să rămână adânc încrustat în minte și inima românilor, dacă nu aș fi constatat că i se pun piedici la tot pasul. Am spus că ar trebui marcat, dar asta este dorința mea. Și nu numai a mea. Dar, așa cum au mers lucrurile până acum, startul a fost copios ratat, și la nivelul Parlamentului, și la cel al Președinției, și la cel al Palatului Victoria. Suntem la jumătatea anului Centenarului și tot, conform „bunului” obicei al neamului românesc, se bifează câte ceva ca să fie… de ochii lumii. Și, cu riscul de a fi luat la bobârnac de fel de fel de oportuniști și de pițifelnici, realitatea istorică mă obligă să amintesc că atunci când s-a împlinit un veac de la dobândirea Independenței de stat a României, pregătirea evenimentului a început în forță cu un an și mai bine înainte, iar în 1977 acel Centenar a cunoscut o eclatanță fără precedent, chiar dacă a fost înfășurat în faldurile „național comunismului”. O fi fost așa, dar ca exemplu, acel Centenar al independenței poate fi un imbold. Din păcate, Centenarul Marii Uniri este viciat de bâlbâieli de un penibil perfect, de reticențe, dar și de… condamnări ale actului de la 1 Decembrie 1918. Acestea fiind purjate în spațiul public și care, manipulator, se înfig parșiv în conștiința românilor, chiar de unii istorici și oameni politici cărora le pute istoria românilor, iar Unirea care a pus temeiul României Mari li se pare a nu fi relevantă pentru evoluția multimilenară a neamului românesc. Cu niște expoziții sezoniere, cu niște concerte omagiale, cu niște apariții ale unor istorici pe la televiziuni nu se poate spune că celebrarea Centenarului este un eveniment capabil a rămâne cu litere majuscule în memoria colectivă a națiunii române și în Cartea sa de Istorie. Boală veche și, pare-se, fără leac în istoria postdecembristă. Am impresia, mi-am mai făcut-o cunoscută, chiar mă obsedează, fie păcatul meu, că cineva, undeva, nu dorește a se celebra cu fast Centenarul Marii Uniri. Vine vara, vin concediile, intră Parlamentul în vacanță estivală, președintele republicii o va șterge pe meleaguri exotice, soarele ne va bate la cap și cui să-i mai ardă de Centenar... Așadar, ca să nu zică gura lumii că nu-l vom celebra, bref ok, îl vom bifa. Nu dau idei că, dacă mi se vor fura, n-am să primesc nicio despăgubire. Aferim.