23.08.2017 10:34

Cel mai frumos derby dâmbovițean (I)

Cel mai frumos derby dâmbovițean (I)
Galerie foto

* Programat parcă intenționat la mijlocul lunii decembrie, derby-ul Diviziei B, Seria a II-a, din turul campionatului 1994-1995, disputat între liderul Oțelul Universitatea Târgoviște și Cimentul Fieni, a fost un cadou pentru cei aproape 7.000 de suporteri

* Deși existau unele rivalități între jucătorii celor două echipe dâmbovițene, înainte de meci totul s-a uitat. Parcă îi stăpâneau celebrul motto al Indirei Ghandi: „nu poți să dai mâna cu pumnul încleștat”

* Cu excepția câtorva jucători de la Flacăra Moreni, precum Pârșe, Ioniță și Andreicuț, în acest derby au fost prezenți toți ceilalți jucători valoroși din județ

* Dacă cineva ar fi avut inspirația să înregistreze video, măcar ultimele 15 minute ale acelui meci, astăzi am fi avut dovada motivației pentru care Oțelul a devenit „Micul Ajax” și a urcat până în primul eșalon, iar Cimentul a ajuns în eșalonul secund, la doar două locuri de promovarea în primul

VASILE NEAGU


Nu cred să mai fi văzut și altădată un meci de fotbal într-un cadru natural atât de feeric. Toate frumusețile poveștilor despre iarnă coborâse din tomuri și se revărsase peste Fieni. Iat Leaota, albă, asigura contrastul dintre vis și realitate. Programat parcă intenționat la mijlocul lunii decembrie – luna cadourilor – derby-ul Diviziei B, Seria a II-a, din turul campionatului 1994-1995, disputat între liderul Oțelul Universitatea Târgoviște și Cimentul Fieni, a fost într-adevăr un cadou pentru cei aproape 7.000 de suporteri care au ticsit cochetul stadion al „cimentiștilor”. Doar un Moș Crăciun lipsea din acest peisaj... laponic!

                          Meci important pentru ambele echipe

Deși existau unele rivalități între jucătorii celor două echipe dâmbovițene, înainte de meci totul s-a uitat. Parcă îi stăpâneau celebrul motto al Indirei Ghandi: „nu poți să dai mâna cu pumnul încleștat”. Așa de fair-play s-au comportat toți jucătorii (mulți dintre ei foști colegi la echipele de tineret și juniori de la CS Târgoviște). Rezultatul meciului era foarte important pentru ambele echipe. Ca să petrească Revelionul în fotoliile de lider, oțelarii trebuiau să învingă. Din spate îi presa Astra Ploiești, care avea meci ușor cu Viscofil București, iar diferența era de numai patru puncte în favoarea echipei lui Mielușică. Dar, și gazdele, fienarii, își doreau să urce în frunte, sau măcar pe podium, fiind pe locul 5 înaintea derby-ului.

                           Fiecare jucător avea... două umbre

Încrâncenarea devine vizibilă chiar din primul minut de joc. Fiecare jucător avea... două umbre: una de la soare (da, era un soare rămas din timpul verii!) și una... umană! Primul care se descotorosește de „perechea” sa este Bârdeș. Era minutul 22 când incisivul atacant deschidea scorul: 0-1. Extaziați, suporterii târgovișteni „uită” numele echipei favorite și scandează „CS, CS!”... sau jocul echipei semăna cu al CS-ului? După  numai trei minute este rândul celeilalte jumătăți de tribună să se bucure. Betz urcă solitar în atac și... 1-1. Jocul place, spectacolul este asigurat și pe teren, și în tribună (inclusiv toate împrejurimile stadionului). Cu excepția câtorva jucători de la Flacăra Moreni, precum Pârșe, Ioniță și Andreicuț, în acest derby sunt prezenți toți ceilalți jucători valoroși din județ.

                                          Final cu multe goluri

Cu un sfert de oră înaintea finalului, soarta acestui meci de mare spectacol, cu mult peste Divizia A și aproape de nivelul Diviziei Naționale, se decide prin trei goluri, astfel: în minutul 78, Rădoi spală păcatele, după vreo 5-6 ocazii uriașe, și înscrie; după exact 10 minute, Duță saltă definitiv suporterii în picioare, este 1-3; în minutul 90, după un penalty, Ristea apropie scorul de adevăr, 2-3. Dacă cineva ar fi avut inspirația să înregistreze video, măcar ultimele 15 minute ale acelui meci, astăzi am fi avut dovada motivației pentru care Oțelul a devenit „Micul Ajax” și a urcat până în primul eșalon, iar Cimentul a ajuns în eșalonul secund, la doar două locuri de promovarea în primul. Nici nu visam noi atunci, spectatorii de pe „Cimentul”, că fotbalul dâmbovițean va cunoaște o ascensiune mai rapidă decât... timpul! (Va urma).