16.11.2022 00:10
Campioni de Oscar
Galerie foto
Cum ar fi să te trezești dimineața la 5, elev fiind, să mergi la tren sau la ocazie, și să parcurgi zeci de kilometri până la școală. Apoi, după cursuri, să nu ai bani nici pentru doi covrigi sau un pateu, dar să nu lipsești din sala de box, la un antrenament. Pumni, lovituri, efort dus la extrem, organism epuizat, kilograme date jos. Și fuga la duș... De fapt, care duș, că la Polivalenta din Târgoviște nu există căldură și nici apă călâie, decât atunci când are antrenament echipa de volei. Iar în ultimii ani, nu prea s-a mai antrenat la Sala Sporturilor, pentru că e frig tare, congelator.
Derulez puțin... Fără duș după antrenament, stomacul țipă de foame, iar transpirația îți intră în piele și în haine. Înapoi acasă, târziu, în noapte. Până la tren mai e de așteptat, așa că poate prinzi un microbuz. Ce microbuz... Pasagerii strâmbă din nas, iar șoferul te invită să cobori. Suni antrenorul, sună antrenorul, discuții, rugăminți, cum ți-o fi norocul. Cu chiu, cu vai, ajungi într-un final acasă. Iar a doua zi o iei de la capăt. Și tot așa, pentru că vrei și tu să termini un liceu, să faci o facultate, să ai studii superioare și o viață mai ușoară.
Cu boxul, la fel. Tragi tare, nemâncat, transpirat, cu ochii vineți și capul greu de la lovituri, în speranța că vei ajunge cel mai bun din sală, apoi din țară. Și tragi, și tragi... Se apropie marea competiție, Campionatul Național. Bine, dușul lipsă e un mizilic. Lipsă vitaminizare, lipsă medicație, lipsă cantonament, lipsă meciuri de pregătire, lipsă echipament, lipsă proteză, lipsă cască, lipsă mănuși, lipsă premiere, lipsă, lipsă, lipsă. Lipsă până și bani de deplasare la competiție, de cazare, masă.
Mama dracului de box, de sport, de performanță și de viață amărâtă! Te rogi de părinți, de bunici, de rude, de prieteni, mai cerșește antrenorul pe la privați, lasă mașina amanet, se împrumută și directorul, păcate amărâte. Și ajungi la concurs. Te mai încearcă și o gripă, îți ia din energie, te ridici din boală, urci în ring, bați un meci, bați două, bați trei, îl bați și pe vicecampionul european. Bang-bang! Sună gongul și ești campionul României. Ești cel mai bun, i-ai bătut pe cei mai buni din țară, îți cântă imnul. Uiți de greutăți, de lovituri, de neajunsuri, pentru că ești numărul 1 pe categoria ta din România. Ești campion.
Nu, nu este o poveste cu final fericit, nici scenariu de peliculă, este filmul boxerilor campioni de la Clubul Sportiv Târgoviște. Copii care trag cu dinții să ajungă cineva în viață, care își lasă în ring și ultima picătură de sudoare sau de sânge, care au învățat că doar prin muncă, sacrificii, pasiune și seriozitate pot reuși. Dar și printr-o educație bună, așa că școala rămâne pe primul plan. Dacă nici acești copii chinuți, dar foarte talentați, nu merită susținuți, atunci să-i vadă Dumnezeu pe cei care le pun piedici!
Costin Mihai